Imaginația mea, stimulată de o discuție avută în privat cu Vavaly, a luat-o la deal și s-a oprit într-un vârf. Mă lua amețeala privind în jos, dar îmi și plăcea senzația, așa că am dus mai departe ideea care îmi venise, pentru a vedea ce părere au cei de lângă mine. I-am spus băiatului meu că mi-ar plăcea să încerc să scriu mici povestiri pentru copii. A încuviințat tăcut, semn că mă crede capabilă, dacă îmi dau interesul. Aștepta continuarea, iar eu ezitam să îi spun, așa cum acum ezit să scriu. Până la urmă, mi-am luat inima în dinți și am spus:

-Mi-ar plăcea să scriu o întreagă carte pentru copii, fie cu o poveste mai lungă, fie cu mici povești scurte, bune de citit înainte de culcare. Mi-ar plăcea să o văd postată pe net, pentru că nu ne permitem să o tipărim pe hârtie.

Ionuț m-a privit, zâmbind din colțul gurii, și m-a întrebat:

-Ce te face să crezi că povestile tale ar fi mai bune decât cele deja existente pe piață, și pe care nu le cumpără nimeni?

-Nu spun că vor fi mai bune. Sper doar ca, din când in când, să fie citite și cele scrise de mine. Dar nici o carte de povești nu este completă fără câteva ilustrații, nu? Ai vrea tu, Ionuțe, să înveți cum se fac ilustrațiile din calculator, pentru a face o probă?

-Ha, ha, chiar crezi că este atât de ușor să faci un desen sau mai multe, care să ilustreze exact ce dorești?

-Măi, nu vreau chestii complicate! Mi-ar plăcea niște desene simple, dar de efect. Uite!

Aici a făcut băiatul meu o pauză lungăăă, a privit cu atenție desenul și a început să râdă cu poftă.

-Măi mama, ție chiar ți se pare că ăsta este un desen simplu? Chiar crezi ce spui? Nu îți dai seama că omul care a făcut desenul chiar are talent?

-Sigur că are!  :)

-Ha, ha! Vezi, tu ai vrea să îți fac, în câteva ore, ceea ce a făcut un pictor care desenează dintotdeauna. Îți dai seama ce îmi ceri?

-Ionuț, eu cred că ai putea învăța. Departe de mine gândul de a desconsidera munca și talentul altora. Cred doar că aș putea face un desen asemănător, dacă mi-aș rezerva destul timp, și dacă m-aș antrena suficient. Nu într-o zi, nu într-o săptămână sau o lună… Dar eu nu dispun de acest timp…

Și finalul, bombă!

-Mama, dacă tu poți face un desen asemănător celui pe care mi l-ai arătat, eu promit să învăț orice despre grafica pe calculator, promit să îți ilustrez orice scriere ai dori, promit să te susțin în orice ai plănui! Dar pariez că nu vei reuși niciodată să faci așa ceva!

În asta constă provocarea săptămânii, la noi în casă! Trebuie să fac un desen care să semene, măcar de departe, cu cel din gand. Credeți că voi reuși, ținând cont că nu am luat niciodată o notă mai mare de 7 la desen? :))))