Dacă tot m-am jucat scriind câteva proverbe cu şi despre pisici, a început să îmi placă ideea şi m-am decis să caut proverbe cu şi despre câini, toate adunate cu gândul la Bruno şi la aventurile sale.

Câinele care latră nu muşcă. Atenţie, Bruno e genul de câine “mut”! Pe măsură ce creşte devine mai agresiv cu maidanezii şi cu oamenii care sunt angajaţi să adune gunoiul de la tomberoane. Oare de ce?

Câinelui îi şade bine cu drumul.

Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia.

Cine fură azi o pâine, mâine va fura un câine.

Câinele care poate, oase roade.

Câinele care sapă groapa altuia cade singur în ea.

Cum e stăpânul, aşa-i şi câinele.

Daţi câinelui ce e al câinelui.

După război mulţi câini se arată.

Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de câini mă feresc singur.

Câine, câine, dar brânza e pe bani.

Lauda de câine nu miroase a bine.

Câinele mai mult aleargă, scumpul mai mult păgubeşte.

Câinele la nevoie se cunoaşte.

La acest buchet de proverbe adaptate nu pot adăuga decât o poză cu un pui de câine. Bruno pe când avea în jur de patru luni.

pui de caine alergand