Poate că ar trebui întâi să căutăm definiția cuvântului toane, ca orice copil să știe despre ce trebuie să scrie în propozițiile cu cuvântul toane. DEX-ul spune că:

TOÁNĂ1, toane, s. f. 1. Capriciu. ◊ Loc. adj. Cu toane = capricios, răsfățat. ♦ Criză, atac. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) o toană (sau toanele) = a-l apuca (pe cineva) năbădăile, furiile; a-i veni (pe neașteptate) cheful să facă ceva (neobișnuit). Toană de plâns = ropot, val, izbucnire de plâns. ♦ Stare de spirit, dispoziție. ♦ Fig. Mișcare repede, violentă. 2. (Precedat de „o”) Interval de timp, răstimp (scurt). ♦ Cantitate mică din ceva. — Cf. t u n a.
Sursa: DEX ’09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

TOÁNĂ2, toane, s. f. 1. Ocol făcut prin desfășurarea largă și completă a unui năvod, care prinde peștele înconjurându-1; loc (bogat în pește) unde se aruncă în acest fel năvodul. ♦ Spărtură, gaură făcută în gheața unei ape, pentru a pescui sau pentru a scoate apă; copcă. 2.Timpul când peștele umblă după mâncare. — Din ucr., ras. tonea.
Sursa: DEX ’09 (2009) | Adăugată de blaurb.

Oamenii în vârstă spun despre copii că au mereu toane.

Nina, prietena mea, este o femeie plină de toane.

Până și câinii pot avea toane, ieșite la iveală atunci când refuză mâncarea primită.

Celebrul Domn Goe rămâne în literatură ca fiind copilul cu toane.

Dacă îi vin toane, bunica țipă la toată lumea.

Încerc să mă stăpânesc mereu, orice toane aș avea.

 

Vă las vouă plăcerea de a găsi propoziții cu alte înțelesuri ale cuvântului toane. :)