Era primul eveniment important din “cariera” mea de blogger. Invitaţia o primisem cu aproape două săptămâni înainte, însă nu îi acordasem o atenţie deosebită. Eram emoţionată şi nu ştiam ce voi face acolo, dar la ţinuta şi la felul în care mă voi prezenta nu m-am gândit prea mult. Cu o zi înainte de eveniment m-am pensat, mi-am pilit frumos unghiuţele, le-am lăcuit şi m-am cremuit mai bine decât de obicei.

Cu un ochi critic la oglindă, am încercat să mă văd ca pe o străină, să îmi dau seama ce impresie le voi face fetelor cu care urma să mă întâlnesc. Şi nu mi-a plăcut ce am văzut. Sperând să îmi reuşească o schimbare în bine de ultim moment, am înfipt foarfeca în păr şi m-am tuns de una singură, aşa cum făcusem de multe ori până atunci. Emoţiile şi graba au stricat şi ceea ce mai era cât de cât ok în înfăţişarea mea. Se înnoptase demult, nu aveam unde să fug pentru a repara grozăvia, aşa că m-am băgat la somn cu inima strânsă.

Dimineaţa a venit prea repede, înainte ca eu să găsesc o soluţie. Mai mult împinsă de la spate de familie, m-am suit în microbuz şi am plecat spre Bucureşti, sperând că bloggeriţele fashioniste adunate acolo vor avea ceva mai important de făcut decât să mă studieze pe mine. Am ajuns devreme, m-am plimbat pe străzi, am băut o cafea, apoi m-am îndreptat spre locul de întâlnire. Şi astăzi regret că nu mi-am făcut un plan serios înainte. Aş fi avut timp să intru într-un coafor pe Mosilor sau prin împrejurimi, să mă aranjez puţin.

În acea zi am învăţat că nu trebuie să mă bazez doar pe ceea ce mi-a oferit natura, ca să nu fiu pusă în situatia de a mă simţi cea mai puţin dichisită femeie dintr-un grup. Dacă aş fi pusă iar într-o asemenea situaţie, cu siguranţă m-aş opri întâi la salonul de frumusete de pe Mosilor, despre care am aflat că va oferi promoţii atractive în curând, poate că aş renunţa la blugi şi mi-aş lua o rochiţă, chiar şi cu riscul de a tremura de frig tot drumul, ba chiar m-aş şi machia puţin, să scap de paloarea mea “naturală”.