Skip to main content

Proiectul Semn SPRE carte

Nu, nu vă gândiți că mi-ar fi venit ideea de a scrie o carte, deși mi-ar plăcea să fiu capabilă de așa ceva. Mă pot vedea, dacă închid ochii și las imaginația liberă să se joace, aclamată de mulțimi căzute în extaz, cerând disperate autografe și recitând fragmente din gândurile mele adunate în cuvinte între paginile cărții. După ce deschid ochii, văd că am zile în care nu mă pot aduna pentru a scrie măcar un articol pe blog, așa că îmi văd de treabă. Ce treabă am astăzi?

Vreau să vă informez despre proiectul de carte pus la cale de Sonia și sprijinit cu mare plăcere de mulți dintre bloggeri. Încă nu știm exact ce va însemna și cum se va derula această inițiativă, însă țin neapărat să afle cât mai multă lume și sper să văd cum oamenii se vor implica, cum vor da o mână de ajutor. Ce înseamnă acest proiect? Ideea de la care a pornit este că multe familii de români trăiesc atât de greu, încât o carte poate părea, în ochii lor, o avere la care nu au acces. Ce vină au copiii crescuți în astfel de familii? Nici una, bine-nțeles.

Putem face noi, oamenii, ceva pentru a-i ajuta, pentru a face ca literatura tipărită să ajungă la copiii săraci? Cu siguranță putem, dacă ne dorim. Sonia a pregătit un document în care orice om, blogger sau nu, care dorește să se implice, poate lăsa un semn de aderare la proiect și poate completa lista cu cărți pe care orice copil ar trebui să le poată citi. Am fost printre primii care au spus că vor susține inițiativa cu toată inima, indiferent ce va însemna acest lucru. Mi-aș dori ca vestea să se răspândească și tot mai mulți oameni să adere la acest proiect.

Ce se va alege de această țară, dacă noi, cei de acum, nu vom reuși să educăm copiii, să îi facem să cunoască viața și adevăratele valori? Ce lăsăm moștenire celor ce vor veni după noi? Am convingerea că uniți putem face foarte multe. Putem începe prin a adera și a susține proiectul de carte. Vom afla în curând și ce înseamnă concret această susținere. Până atunci, vă invit pe blogul Soniei, unde puteți afla mai multe despre Semn SPRE carte.

Comments
  • Sonia January 9, 2014 at 5:36 pm

    Mulțumesc mult Vienela. Te știam alături și asta înseamnă mult pentru mine. Mă faci să mă grăbesc un pic, deși mai am câteva amănunte de pus la punct. Am creat un grup pe Facebook și o să încep să invit oameni acolo. Și să vă dau și primele amănunte.

  • Raluca M January 9, 2014 at 6:35 pm

    Asa cum te-ai descris tu in primul paragraf ma visam eu cand eram mica si ma supara cineva si imi promiteam ca voi ajunge cineva important. Si acel cineva important in ochii mei de copil insemna scriitor publicat si aclamat si cunoscut. Na, ca n-am fost niciodata o modesta!

    Vreau si eu sa ma implic si o sa o vizitez pe Sonia sa vad ce si cum!

  • Javra January 9, 2014 at 8:50 pm

    Dacă e vorba de dăruit cărţi de care ne putem lipsi, este o iniţiativă inimoasă, dar atât. În marea majoritate a cazurilor, copiii defavorizaţi n-au nicio chemare către citit. Nu vreau să tai aripile nimănui, dar ar trebui ca iniţiatorii acestei iniţiative să nu se aştepte la un rezultat care ar putea trece drept un succes. Am lucrat în multe edituri şi am văzut destule cazuri în care paginile cărţilor dăruite ajungeau să fie folosite în loc de hârtie igienică.
    Iubesc cărţile şi n-aş vrea ca alţi oameni să sufere văzând ce se alege de eforturile lor. Dacă s-ar putea şti precis unde vor fi bine primite cărţile, cum nu, ar fi minunat. Singurul lucru eficient pe care îl văd este îmbogăţirea fondului de carte al bibliotecilor publice din zonele mărginaşe şi nu numai. În rest, eforturile sunt zadarnice. Mai curând, copiii defavorizaţi ar primi cu bucurie nişte dulciuri şi jucării, iar părinţii lor, alimente de orice gen.
    Am intrat pe documentul din articol şi n-am apucat să ciesc nimic. Există o pleaşcă galbenă în pagină care ascunde scrisul.

  • psi January 9, 2014 at 9:14 pm

    mi-am propus şi eu să scriu despre acest proiect. dar am lăsat să mai apară amănunte. oricum va trebui să scriem periodic, să reamintim acest proiect şi celorlalţi.

  • Sonia January 9, 2014 at 10:37 pm

    @ Javra
    Mulțumesc pentru feedback. Încep cu partea cea mai simplă. Nu știu de ce vezi tu o pleașcă galbenă. Alții au văzut ce trebuie și chiar au editat în el.
    Altfel, ceea ce spui tu este adevărat. Nu este suficient să dai o carte unui copil cu posibilități materiale modeste. Nu faci nimic. Cartea trebuie să ajungă la cel care și-o și dorește. Și, deși pare puțin credibil, există și astfel de copii. Iar afirmația mea nu se bazează pe faptul că lucrez într-o editura, nu prea are legătură.
    Ideea de bază a proiectului este ca acele cărți să știm exact unde merg. Și te asigur că voi fi foarte riguroasă în această privință.
    Nu, nu mi s-a părut încercarea ta o tentativă de tăiat aripile. Ni le tăiem noi singuri, nu trebuie să vină alții să o facă și asta este cel mai trist.
    Dacă dorești sa vezi documentul, ți-l trimit pe mail sau Facebook.

  • Radu January 10, 2014 at 4:29 pm

    Am aderat cu drag la ideea Soniei! Deşi cred că Sisif era mic copil în comparaţie cu ce vrea ea să facă! Undeva, experienţa şi raţiunea îmi tot şoptesc că Javra are dreptate. Inima însă îmi spune că merită încercat!
    Să fie! 🙂

  • elly weiss January 28, 2014 at 9:44 pm

    Sunt tare curioasa care va fi rezultatul. Mi-ar placea sa fie unul pozitiv. Dar am si eu unele indoieli.

  • Chiar se întâmplă | Iubesc Viaţa March 27, 2014 at 5:42 am

    […] despre Proiectul Semn SPRE carte, spuneam ”Putem face noi, oamenii, ceva pentru a-i ajuta, pentru a face ca literatura tipărită […]

  • […] E mult, e puțin? Este exact timpul de care am avut nevoie pentru a mă înregistra și a vota proiectul Semn spre Carte, intrat de câteva zile în cursa pentru obținerea unei finanțări, în cadrul competiției […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.