Într-una din puţinele zile în care ne-am nimerit la masă, amândoi cu chef de glume (pe seama celuilalt), mă mănâncă limba şi îi spun lui Ionuţ că deja visez la ziua în care voi sta cu Adriana în camera ei, cu ochii pe fereastra imensă, cu pisica în braţe, bând un ceai şi povestind. Se uită mirat la mine şi îmi spune că nu s-ar fi aşteptat să mă audă spunând că vreau să stau cu pisica, în loc să mângâi vreun câine. Se întâmpla înainte de a fi venit frigul (cu tot ce i-a adus el Adrianei)…
Din vorbă în vorbă îi povestesc băiatului că visul meu în adolescenţă a fost să am o cameră, doar o cameră, dar să fie la mansardă. Să aibă o fereastră mare în perete sau un luminator pe acoperiş, să pot privi afară din patul aşezat pe un perete înclinat. Să urmăresc stropii de ploaie cum se preling pe la fereastră, să văd cum ninge cu fulgi mari, să văd când soarele răsare. Iar m-a privit băiatul meu pentru o clipă, apoi a început să râdă.
Asta se poate rezolva uşor, că tot avem canapeaua din sufragerie lângă geamul care e destul de mare. Îţi mai lipseşte doar un perete înclinat, care să te separe de restul casei. Cu un carton rezolv problema într-un minut şi-ţi fac mansardă! Râd şi îi spun că toţi cei care ne vor vizita vor crede că am ceva la mansardă. Râde şi el şi îmi răspunde că toţi cei care ne vor vizita se vor convinge că am ceva la mansardă.
Mi-a placut mult! La 4 ani lucrurile arata asa: copilul se scobeste satisfacut in nas si o intreaba pe mami: Vrei si tu?! … mami rade cu gura pana la urechi sub privirea stupefiata a taximetristului :))
Acuma, decât cu mansarda goală, mai bine așa. ;))
Are vorbele la el, băiatul ăsta al tău! :)
:) Intotdeauna! Cel mai bine simt atunci cand ne certam… :)
Deci iti faci mansarda….brava tie! :D De invidiat…mansarda noua nu strica la nimeni. A mea e in dereglaj maxim! :P
Am stat o vara la mansarda, într-un decor mediteranean. E aşa plăcut să auzi ropotul de ploia ce ce scaldă piara cubică, e atât de plăcut s-asculţi paşii grăbiţi ai oamenilor, să îi priveşti de sus…participând parcă al o piesă de teatru, iar tu stai la lojă.
Tu ai “la mansardă” ce mulţi n-au! Şi-mi place testul de azi. :)
De priveliştea de la fereastră(a se citi “de banii ăştia” :) , adică “dau un bănuţ pentru un gând”), la care tu visezi, îţi spun şi eu vis: am visat-o pe Adriana azi-noapte, care se multiplicase şi era peste tot. Nu-mi zicea nimic în vis, doar se uita la mine, într-un fel anume şi probabil referitor la poezie…M-am ridicat din pat brusc, mi-am făcut cafeaua şi am început să citesc…la mine fusese Adriana şi ce tăcuse în vis, a zis până la urmă; apoi am găsit-o aici, la tine, în proiecţie cu “toată mansarda acasă”…şi…gata, nu mai dau din casa viselor.
Alma, am ras crezand că e un vreun scenariu de-al tău apropo de jocurile astea dintre mine şi Vienela. Intrand din nou la tine am realizat că nu era glumă. Aş da oricând, fetelor, mansarda mea cu geamuri largi ..pentru “mansardele voastre” mobilate cu neuroni. Şi, Vienela, la mansarda ….am doar catei şi o pisică Kung fu! La alegere…
Abia aștept să am și eu asemenea discuții cu flăcăul meu. Deocamdată, pâș-pâș, se ocupă de ”problemă” prințesa. :)
Ai grijă ce-ți dorești, s-ar putea ca fiul tău să se dea peste cap să obții, dar cu mici diferențe prin punctele esențiale. :)
Ahh, ce bine recunosc glumitele astea intre mama si baiat si ce dor imi e de ele…
Sunteti deliciosi amandoi.
E istet baiatul tau, spune-i ca daca n-as fi asa batrana i-as pune gand rau (sau gand bun?) :))))))
Hai ca esti simpatica cu problema la mansarda. Toti avem probleme mai mici sau mai mari la mansarda :)
Si ca sa nu imi mai aduc aminte de mansarda aia, fac terapie prin citit carti de literatura. De curand am terminat o carte care mi-a pus un pic ordine in sufletul mansardat al meu, si am priceput si eu cum au facut altii fata problemelor din timpul epocii interbelice, a comunismului, asa cum sunt prezentate in cartea aceasta Mireasma trandafirilor salbatici de Sorina Popescu. Incearc-o si tu, merita!
Atâta timp cât mansarda e “mobilată” corespunzător, atâta timp cât ţie îţi e mai mult decât confortabil cu (în) ea, contează mai puţin părerea altora, fie ea crez sau convingere. Şi eu dispun de un pod pretabil la a fi modificat în sensul ăsta doar că la mine problema e taman inversă : fi’miu e cel care revendică mansarda. :evil:
:))) asta da improvizatie:> Cand vor veni altii si’ti vor spune ca ai ceva la mansarda tu le vei arata “mansarda” ta si vor vedea ca da, ai ceva acolo, o canapea :))
Cu mansarda nu am prea mult de lucru, că este în regulă, zic eu! Cu luminatoarele ar fi mai greu, că văd în ceață, așa că-mi trebuie ceva să le redau claritatea. Crezi că nuște ochelari mansardați ar rezolva totul?
Ma tot chinui sa las comentarii la tine, aici si nu reusesc. De vreo deoua zile. Or e o problema tehnica, or am si eu o problema la mansarda.
Scumpic baiat. eu, mai mereu o tachinez pe mama si imi place asa tare.
ioi, hai ca de data asta am reusit, eeee.
Oooo.. ador mansardele :X
He-he…nu stiam care e probema cu mansarda, ca titlul m-a indus putin in eroare. Sunt frumoase mansardele. Si eu am locuit o vreme la mansarda. E adevarat ca nu aveam pereti inclinati dar aveam o perspectiva minunata, catre gradini si campuri, vedeam rasaritul de soare si aveam multa lumina. Imi plac mansardele dar parca acum mi-as dori in penthouse sau o casa la tara. Simt o nostalgie iin povestirea ta.
Eu încă visez la o casă cu un pic de curte, dar poate să aibă și mansardă, că nu mă supăr! Ce-ar fi să-și deschidă Ionuț o firmă?! Clienți se găsesc!! ;)
Mansarda ma duce cu gandul la vara, la lemn. Frumos.
Pentru ca viata nu e tocmai dreapta … asa ca peretii apartamentului ( :) ) nevoia de mansarda e justificata!
Toţi avem probleme la mansardă, nu-ţi face probleme.
Dacă e să te iei după psihologi, 80% din populaţia de pe glob
are afecţiuni de natură psihică, mai mari sau mai mici.
Tu visai mansarda, eu visam o camaruta cat de mica, putea sa fie si doar 2×2 dar sa stau singura acolo si sa fie sus, intr-un fel de turnulet. Voiam sa fiu singura, sa nu ma mai bata sora-mea la cap. Fiecare cu fanteziile ei ;)