Nu reţin exact ce vârstă aveam când am început să citesc revistele pentru femei găsite printre lucrurile mamei mele, dar ştiu exact că adoram testele tembele care dădeau la sfârşit verdictul clar: te iubeşte, nu te iubeşte; vă potriviţi, nu vă potriviţi; eşti soţia perfectă, nu eşti soţia perfectă. Nu eram soţie pe atunci, dar încercam să bag la cap sfaturile date de “specialistele” care scriau în acele reviste. Până într-o zi, când îndoiala mi s-a strecurat în minte şi nu a vrut să mai plece.

În sinea mea, ştiam că mama este o soţie bună, că are grijă de casă şi de familie. Mai ştiam că tata o iubea şi o proteja. Şi atunci, ce îndrugau “specialistele astea”? În acea revistă, femeile erau sfătuite să pregătească mâncarea înainte de venirea soţului de la serviciu, ca nu cumva măria-sa Domnul Soţ să fie deranjat de mirosul cepei prăjite sau să îşi vadă aleasa inimii cu şortul de bucătărie petrecut peste mijlocel. Hop! Când mama se întorcea de la serviciu, tata deja mâncase şi o aştepta la măsuţa lui, completând un rebus.

Tot în acea revistă, specialistele spuneau că soţul nu trebuie să vadă femeia cu bigudiuri în cap, în capot sau pilindu-şi unghiile. Sfatul lor era ca femeia să facă toate aceste lucruri ascunsă de privirile soţului, ca misterul să dăinuiască şi bărbatul să o aibă sub ochi întotdeauna aranjată, întotdeauna proaspătă, întotdeauna scoasă din cutie. Mă întrebam cum ar fi putut mama să se aranjeze ascunsă de ochii noştri. Se întorcea la ora 17 de la serviciu, făcea un duş, gătea 2-3 ore, spăla niste rufe, discuta cu tata despre evenimentele acelei zile, râdea cu copiii şi descoperea că s-a făcut târziu.

Femeie măritată fiind, m-am întrebat de multe ori cum aş putea sta ascunsă câteva ore pe zi de ochii soţului meu, pentru ca el să nu mă vadă pensându-mă, curătându-mi unghiile, ciufulită, cu crema întinsă pe mâini şi să nu simtă mirosul de ceapă atunci când gătesc. Pentru ce fel de femei erau acele sfaturi? Sigur, înţeleg că nu trebuie să fim văzute în anumite momente intime, însă cum poţi sta ascunsă ore întregi seara, ca soţul să te vadă doar proaspăt scoasă din cutie? Pentru ce fel de familii erau acele sfaturi? Cât timp îţi mai rămâne efectiv pentru soţ şi copii?

Înţelegeti ideea? Înclin să cred că sfaturile erau furate din reviste mai vechi, scrise pe vremea când femeia era casnică. Altfel cum să îţi laşi soţul plictisit în faţa televizorului sau a unui ziar, copilul jucându-se singur pe covor, la picioarele tatălui, în timp ce tu stai încuiată în bucătărie să pregăteşti mâncarea, apoi fugi în baie să te speli, să îţi coafezi părul, să te aranjezi în aşa fel încât să arăţi ca în ziua în care v-aţi cunoscut? Toate astea după ce ai lucrat zece ore, ai mai pierdut o oră pe drum, poate te-ai oprit şi prin piaţă…