Prizoniera dintr-o zi liberă

I-am observat zulufii ce se strecurau, rebeli, de sub pălăriuța de domnișoară a unei epoci apuse. I-am văzut zâmbetul ce trăda atât de multe cu o singură încordare a mușchilor feței: bunătate, inteligență, mândrie. Am simțit că ea trebuie să fie și am ridicat degetul de pe telecomandă. La urma urmelor, era ziua mea liberă, ziua în care oricum îmi propusesem să nu fac absolut nimic, să lenevesc, să mă las purtată de adierea vântului numit ”moment”. Câteva secunde mai târziu, dialogurile mi-au adus confirmarea… Era chiar ea, frumoasa și spirituala Elizabeth Bennet, eroina celebrei cărți Mândrie și prejudecată.

Nu puteam rata așa un film, mai ales că citisem cartea cu 20 de ani în urmă, și multe dintre amănunte se pierduseră în negura uitării. Pas cu pas, am însoțit-o la petreceri, am intrat în intimitatea familiei sale, m-am simțit rănită atunci când Darcy a vorbit, deloc măgulitor, la adresa frumuseții ei, am zâmbit bucuroasă când am văzut ce cuplu simpatic formau sora Jane și veselul Bingley. Nu mi-am dat seama de trecerea timpului până când mișeii de la AXN nu m-au tratat cu o pauză. Era pentru prima dată când urmăream ceva pe programul lor și descopeream că dau filmele cu intermitență.

Am ațipit pentru câteva clipe, nemulțumită, deja prizonieră în fața unui televizor ce îmi dădea Mândrie și prejudecată cu porția. M-am trezit când a început a treia parte (cred; fiind un mini-serial, am pierdut rapid numărătoarea), m-am strâmbat la doamnele mult prea fudule ce o tratau de sus pe draga mea Lizzy, am zâmbit mai mult sau mai puțin îngăduitoare spre mai micile ei surori, am urmărit avidă privirile derutante ale lui Darcy, de parcă nu aș fi știut ce reprezentau. Mi s-a mai dat o pauză de câteva ore, căci povestea e lungă, la fel de lungă pe cât era și ziua mea liberă.

Schimbare de program. Am prins un top 100 melodii rock, din care am ascultat aproape 20 până când a început următoarea parte a filmului. I-am descoperit pe cei de la The White Stripes și am decretat că vor fi preferații mei în perioada următoare. Prizonieră în dormitor, m-au încercat bucurii și tristeți atunci când Eliza a refuzat tăios cererea în căsătorie nu foarte elegant făcută de mândrul Darcy. Un nou val de reclame, apoi jena de a fi fost găsită pe domeniul lui… Comportamentul schimbat mi-l face tot mai simpatic pe eroul nostru, la fel ca atunci când am citit cartea.

Tocmai în acea clipă, o nouă parte a poveștii ia sfârșit și aflu cu stupoare că mai am de așteptat cinci ore pentru a urmări continuarea poveștii. Tunete și fulgere! Cât de nerușinati puteți fi! Cum să dați următoarea parte din film după un interval în care omul nu are nici timp să doarmă, nici prea scurt, pentru ca omul să poată rămâne treaz? Eu vreau întreaga poveste acum, nu la ora 3 noaptea! Ce soi de program e ăsta, care mă ține legată de el zi și noapte, prizonieră în ziua mea liberă? Dacă aș fi fost destul de isteață, l-aș fi căutat de la început pe internet, nu-i așa?

Felul sensibil în care Darcy a ales să spele onoarea familiei Bennet, plătindu-i datoriile lui Wickham și făcându-l pe acesta să se însoare cu micuța Lydia, savuroasa discuție dintre Lizzy și înfumurata Lady Catherine de Bourgh, mătușa lui Darcy, finalul de basm (totul e bine când se termină cu bine), toate le-am savurat la calculator, urmărindu-le pe internet, fără pauze enervante. Am adormit cu două ore înainte ca la televizor să fie difuzată penultima parte a filmului Mândrie și prejudecată. Fusesem, pentru foarte multe ore, prizoniera dintr-o zi liberă.