Am spus mereu și voi continua să cred că Scoția este o țară foarte frumoasă, verde în tot timpul anului. Oamenii sunt cu adevărat de apreciat – iubirea lor față de țară este incontestabilă. Mândria de a se fi născut aici le iese prin toți porii. Au grijă de natură și de tot ceea ce au moștenit. Clădirile vechi sunt la loc de cinste. Castelele, foarte multe și bine păstrate, atrag anual o mulțime de turiști din întreaga lume.

Blocurile te pot lăsa totuși fără grai și nu în cel mai bun sens. Curtea este împărțită în mici bucățele de puzzle, ca să o citez pe colega mea Nicoleta, câte o parcelă pentru fiecare apartament în parte. Dacă locuiești la bloc, diminețile te pot întâmpina cu o priveliște nu tocmai plăcută. Locatarii au câte o curticică în care să facă grătare (dacă sunt români) sau să își întindă rufele la uscat în puținele zile senine, fără ploaie și/sau vânt puternic. Desigur, după cum observați, tot acolo stau și tomberoanele.

E una dintre puținele “priveliști” care nu îmi plac în Scoția. Am noroc, de la geamurile mele văd cu totul altceva.