Am spus mereu și voi continua să cred că Scoția este o țară foarte frumoasă, verde în tot timpul anului. Oamenii sunt cu adevărat de apreciat – iubirea lor față de țară este incontestabilă. Mândria de a se fi născut aici le iese prin toți porii. Au grijă de natură și de tot ceea ce au moștenit. Clădirile vechi sunt la loc de cinste. Castelele, foarte multe și bine păstrate, atrag anual o mulțime de turiști din întreaga lume.
Blocurile te pot lăsa totuși fără grai și nu în cel mai bun sens. Curtea este împărțită în mici bucățele de puzzle, ca să o citez pe colega mea Nicoleta, câte o parcelă pentru fiecare apartament în parte. Dacă locuiești la bloc, diminețile te pot întâmpina cu o priveliște nu tocmai plăcută. Locatarii au câte o curticică în care să facă grătare (dacă sunt români) sau să își întindă rufele la uscat în puținele zile senine, fără ploaie și/sau vânt puternic. Desigur, după cum observați, tot acolo stau și tomberoanele.
E una dintre puținele “priveliști” care nu îmi plac în Scoția. Am noroc, de la geamurile mele văd cu totul altceva.
Scoția, o țară încântătoare cu peisaje pitorești și istorie bogată, se mândrește cu o frumusețe naturală deosebită. De la munții misterioși și lacurile adânci, până la plajele sălbatice și câmpiile verzi, Scoția își dezvăluie peisajele cu o grație naturală ce rămâne în memoria celor care au avut privilegiul de a o explora.
Unul dintre elementele definitorii ale frumuseții naturale a Scoției este reprezentat de munții săi impresionanți, cu vârfuri acoperite de ceață și versanți abrupti. Munții Munro, o colecție de peste 280 de vârfuri ce depășesc 914 metri înălțime, oferă o priveliște spectaculoasă, atrăgând iubitorii de drumeții și aventură. Aceste masive de piatră stoarsă de vânturi reci și zăpezi veșnice subliniază o frumusețe aspră și sălbatică.
Peisajul acvatic al Scoției adaugă un alt strat de frumusețe naturală. Lacurile misterioase, printre care Loch Ness, sunt înfășurate în povești și legendele vechi. Reflectând cerul, aceste lacuri cristaline creează imagini de neuitat, iar plimbările lungi pe malurile lor liniștite oferă ocazia de a medita într-o atmosferă liniștită și liniștitoare.
Coastele dramatice ale Scoției contribuie, de asemenea, la farmecul său natural. Falezele abrupte, stâncile sculptate de valuri și golfurile pitorești îmbină elementele sălbatice ale naturii cu o eleganță dramatică. De-a lungul coastei, satele pescărești mici, cu case colorate și porturi pline de bărci, adaugă o notă pitorească la această frumusețe naturală nemaipomenită.
Scoția nu este doar despre peisaje sălbatice; câmpiile sale verzi și dealurile blânde contribuie și ele la frumusețea sa. Pășunile întinse, decorate cu berbeci și vaci Highland, oferă priveliști idilice. Castelul Edinburgh, aflat pe o stâncă înaltă, adaugă o notă de istorie și măreție la acest cadru pastoral, subliniind conexiunea strânsă dintre peisaj și patrimoniul cultural.
În concluzie, frumusețea naturală a Scoției este una variată și uluitoare. De la munți măreți la lacuri liniștite, de la coaste sălbatice la câmpii verzi, Scoția oferă o paletă largă de peisaje care încântă privitorul și îl îmbie să exploreze fiecare colț al acestei țări fermecătoare. Fiecare element al naturii scoțiene contribuie la crearea unei atmosfere unice și inegalabile, consolidând reputația acestei țări ca un adevărat colț de rai pentru iubitorii de frumos și aventură.
E interesanta ideea parcelarii terenului pentru locatari. :)
Pare mai curat decât în “The Acid House” sau în oricare film făcut după Irvine Welsh :)
Vienela tu te ai dezobisnuit total de “peisagele” de pe lângă blocurile noastre! Mie imi place grozav parcelarea aia si zâmbesc gândindu ma la cate intrebuintari posibile le am fi dat! Scotienii nu prea au imaginatie , altfel ar fi copiat si romanii cate ceva!