Când o relaţie începe să scârtâie, să dea semne de oboseală, când lucrurile nu mai sunt roz şi îţi toacă mărunt nervii, simţi nevoia să te eliberezi, să scapi de momentele în care te enervează partenerul, când tot ce face ţi se pare a fi pe dos, când realizezi că nu te mai leagă nimic. Simţi nevoia să ieşi din joc şi nu ştii cum.

Probabil mulţi au avut în viaţă un asemenea moment, în care au înţeles că lupta pentru salvarea relaţiei este inutilă, că nu mai sunt speranţe şi că singura soluţie rămâne despărţirea.

Dar cănd comunicarea nu dă roade, când partenerul nu vrea să vadă adevărul, când nu vrea să recunoască eşecul, când el încă mai crede în această relaţie, dar nu întreprinde nimic pentru a o salva, ce este de făcut?

Dacă partenerul este sensibil, dacă ştii că îl vei răni rupând legătura, când îţi este teamă de gesturi necugetate, cum procedezi?

Nu vrei să îţi petreci toata viaţa prins în această cursă care nu îţi mai oferă satisfacţii, vrei libertatea şi nu ştii cum să o recapeţi, dar în acelaşi timp vrei ca partenerul să nu sufere.

Care este modalitatea ideală de a rezolva impasul?