Când o relaţie începe să scârtâie, să dea semne de oboseală, când lucrurile nu mai sunt roz şi îţi toacă mărunt nervii, simţi nevoia să te eliberezi, să scapi de momentele în care te enervează partenerul, când tot ce face ţi se pare a fi pe dos, când realizezi că nu te mai leagă nimic. Simţi nevoia să ieşi din joc şi nu ştii cum.
Probabil mulţi au avut în viaţă un asemenea moment, în care au înţeles că lupta pentru salvarea relaţiei este inutilă, că nu mai sunt speranţe şi că singura soluţie rămâne despărţirea.
Dar cănd comunicarea nu dă roade, când partenerul nu vrea să vadă adevărul, când nu vrea să recunoască eşecul, când el încă mai crede în această relaţie, dar nu întreprinde nimic pentru a o salva, ce este de făcut?
Dacă partenerul este sensibil, dacă ştii că îl vei răni rupând legătura, când îţi este teamă de gesturi necugetate, cum procedezi?
Nu vrei să îţi petreci toata viaţa prins în această cursă care nu îţi mai oferă satisfacţii, vrei libertatea şi nu ştii cum să o recapeţi, dar în acelaşi timp vrei ca partenerul să nu sufere.
Care este modalitatea ideală de a rezolva impasul?
Când te confrunți cu astfel de dificultăți într-o relație și simți că este necesar să iei măsuri, există câțiva pași pe care îi poți lua pentru a gestiona situația cu empatie și înțelepciune:
- Auto-reflecție profundă: Începe prin a-ți analiza sentimentele și motivațiile. Întreabă-te dacă există dorința reală de a continua relația sau dacă îți dorești doar să eviți momentele dificile.
- Comunicare sinceră: Încercați să discutați deschis și sincer despre starea relației. Fiecare partener ar trebui să aibă șansa să-și exprime gândurile, sentimentele și frustrările. Comunicarea este esențială pentru a înțelege perspectiva celuilalt și pentru a explora soluțiile posibile.
- Caută ajutor extern: Dacă comunicarea dintre voi pare blocată, puteți considera să căutați consiliere sau terapie de cuplu. Un terapeut neutru și calificat poate ajuta la identificarea problemelor și la găsirea modurilor de a le depăși într-un mediu sigur și constructiv.
- Stabilirea limitelor sănătoase: Dacă decideți să continuați relația, este important să stabiliți limite clare și să vă respectați unul pe celălalt. Fiecare partener ar trebui să fie dispus să lucreze la îmbunătățirea relației.
- Empatie și respect: În cazul în care decideți că despărțirea este cea mai bună opțiune, este important să abordați situația cu empatie și respect pentru partenerul tău. Găsiți un moment și un loc potrivit pentru a discuta despre decizia voastră.
- Onestitate delicată: Oferă partenerului motivele tale pentru a pune capăt relației într-un mod delicat și sincer. Evită acuzațiile sau critica dură și concentrează-te mai degrabă pe cum te simți și de ce consideri că este momentul să mergeți pe drumuri separate.
- Acceptarea reacțiilor: Fie că decideți să continuați sau să vă despărțiți, este important să accepți că partenerul tău poate avea reacții intense și variate. Fiecare persoană procesează astfel de schimbări într-un mod diferit.
- Așteptări realiste: În cazul în care alegeți să continuați relația, fiți conștienți că rezolvarea problemelor poate necesita timp și efort. Nu așteptați schimbări dramatice peste noapte.
- Îngrijire personală: Indiferent de calea pe care o alegeți, este important să aveți grijă de voi înșivă și să căutați sprijin din partea prietenilor, familiei sau unui terapeut individual.
Nu există o modalitate “ideală” universală de a rezolva impasurile în relații, deoarece fiecare situație este unică. Cu toate acestea, punând în aplicare acești pași și abordând situația cu respect și empatie, puteți lua deciziile potrivite pentru voi și pentru partenerul vostru.
De-a dreptul. N-are rost sa prelungesit agonia. Ii spui respectivei/ului care-s problemele. Apoi o/il lasi sa vezi ce masuri ia. Poate stie sa repare. Chiar daca pare nereparabil. Dar nu o/il tolerezi de mila. E jignitor. Nu se face una ca asta. In plus nu e de mila, e de comoditate. Nu vrei o scena. Dar respectul o impune.
Din comoditate parea sa evite o discutie directa, de teama scenelor care ar fi urmat. A dus-o asa destul de mult timp, ca pana la urma tot acolo sa ajunga.
Cel mai bine pentru amandoi este comunicarea directa…ii spui ce te framanta, ce nu te mai incanta si toate problemele…cine stie poate paote se vor rezolva…dar totusi…este doar o situatie ipotetica, nu?
Nu, nu este ipotetica. A fost traita de o persoana pe care o cunosc si pe care o sfatuiam sa se decida daca mai vrea sau nu sa continue. Ii era greu sa arunce bomba, sa spuna ca vrea sa iasa din joc.
Cred ca e ok si sa o lungesti pe termen limitat, pana cand isi da seama ca nu mai esti fericita. La un moment dat va renunta singur.
Si cel care vrea sa termine ce face in acest timp, daca nu se mai simte bine?
Banuiesc ca intelegi cat de grea e intrebare pe care ai adresat-o cititorilor tai, nu?
Eu chiar acum am un astfel de moment; relatia cu prietena mea nu mai merge asa de bine de vreo opt zile, vorbim foarte putin la telefon si ne-am mai vazut doar o data! Nici nu stiu ce sa fac. avand in vedere ca ea este o fire sensibila…
Daca iti mai place de ea, eu zic sa incerci o discutie serioasa. Daca nu, vezi celelalte comentarii. ;)
Uneori lucrurile sunt destul de complicate. Nu imi place sa dau sfaturi, situatiile difera, oamenii sunt diferiti. Dar comunicarea directa nu functioneaza intotdeauna. Uneori partenerul nu stie ca se intampla ceva, ce anume se intampla. Poti doar sa-i dai semnale ca relatia nu e in regula… Lucrurile se pot clarifica in timp, cu incetul… asta daca nu exista un motiv precis pentru care s-a ajuns la instrainare.
Cam asta era situatia lor. El nu se mai simtea bine langa ea si biata fata habar nu avea. A incercat sa poarte discutii despre relatia lor, cumva pe ocolite, dar fata considera ca din punctul ei de vedere totul este ok. Nu s-au clarificat in timp, ci printr-o discutie continuata vreo cateva zile, in care el tot ii spunea ce il doare, ea plangea si nu vroia sa renunte, dar nici nu putea promite ca va deveni ceea ce fusese la inceput, cand nu il plictisea deloc.
Nu stiu daca exista modalitatea ideala pentru ca cineva oricum va avea de suferit din situatia asta. Iti pot spune cum as proceda eu, pentru ca nu pot sta nefericita la infinit, incerc sa am o discutie sincera si directa cu partenerul, sa-i spun ce ma nemultumeste. Acum mingea e deja in terenul lui, daca e inteligent si tine la mine si la relatia noastra, stie ce are de facut.
Asa as proceda si eu, dar noi suntem femei mature, iar cei despre care vorbesc sunt inca foarte tineri.
despre ideal se spune ca e de neatins…asa ca solutia ideala este ca si inexistenta…
de suferit intotdeauna cineva va suferi…
ideea e ca suferinta sa fie minima…
cu mult mai grea ar fi continuarea unei astfel de legaturi care ii va epuiza oricum pe parteneri si al carui final va fi tot o despartire dar si mai dureroasa…
reversul va fi o convietuire doar de dragul unor aparente sau inutile obisnuinte…
Asta ii explicam si eu zi de zi, vazandu-l ca nu poate iesi din relatie fara sa ii provoace o mare suferinta fetei. Imi era mila de amandoi, iar el nu intelegea ca tot acolo vor ajunge, dar abia dupa ce vor fi gustat amaraciune multa.
demarezi un proiect la capatul caruia sa poti sustine ca o faci pentru binele lui/al ei :D
Asta este perversitate, iar eu nu vroiam ca el sa invete asa ceva. :))
Eu am avut de-a face cu asa ceva si stiu ca e foarte greu sa te impaci cu partenera si sa revina totul la normal dupa o perioada in care s-a ajuns pe marginea prapastiei. Sincer nu prea cred ca totul poate reveni la normal fara resentimente pe care sa le porti in suflet chiar daca nu le vei arata prea curand dupa o experienta mai putin placuta in cuplu.
Si pe mine ma invata o prietena a bunicii mele ca firul rupt si innodat nu va mai fi niciodata ca la inceput. Sper ca a invatat si el lectia, dupa aceasta experienta.
Daca ajungi sa ceri sfaturi pe net e clar ca relatia e monotona, nesatisfacatoare. …daca relatia devine rutina ,nu mai este nimic de facut.
Usor, Florentin, nu te ambala, ca nu cer sfaturi, nu intreb pentru mine. Am 41 de ani, stiu cu ce se mananca viata. Era un articol de sondaj, pentru a demonstra cuiva ca am dreptate.
Pana sa il cunosc pe logodnicul meu, am mai iesit si cu alti baieti. In momentul in care observam ca ceva nu e bine, discutam. Daca lucrurile nu reveneau la normal, ma desparteam si gata. Nu am acordat niciodata a doua sansa. Pentru ca, inainte sa ma despart, am judecat foarte bine si am ajuns la concluzia ca daca cineva iti face o faza urata, gen inselat, poti sa ii dai 100 de sanse, probabil ca mereu va face la fel. Asa ca, mai bine am ales sa inchei relatia. Am avut o relatie care s-a incheiat din cauza monotoniei, pur si simplu nu mai aveam aceleasi interese, aceleasi preocupari, nu mai comunicam atat de des, asa ca…
Chestia cu inselatul mie personal se pare un criteriu prea slab pt a distruge o relatie cat de cat OK-stabila. Desigur, daca acest inselat se intampla chiar in cadrul lunii de miere sau in faza initiala mai pasionala a unei relatii pica probabil cam greu, si efectiv atunci e probabil de nivel prognostic patologic, mai ales in relatiile heterosexuale.
Rudolph, pentru mine inselatul este singura greseala peste care nu as putea trece, pe care nu as ierta-o. Dar la ei nu a fost cazul, nu asta il nemultumea.
La ei nu a fost vorba de inselat, ci doar de faptul ca nu ii mai lega nimic, el se plictisea ingrozitor langa fata care vorbea doar de iubire, fara sa spuna nimic concret, nu era interesata nici de iesiri din casa, de nimic in afara de lenevitul in pat alaturi de el.
Raspunsul e foarte simplu de fapt
Spui “cand o relatie incepe sa scratie….da semne de……..”. Whatever. Depinde daca da semne numai pe o parte. S-ar putea ca alalaltsa nu stie nici cu fundu ce dureri are parteneru pe la corazon. Sa n-aiba idee ca tocanita de ciuperci nu e asa buna ca inainte si ca rantasu nu mai pica bine la vezicula biliara. Si-atunci inseamna ca unul nu mai iubeste si celalalt nu stie, crede ca asa-s relatiile dupa ce trece pasiunea.
Cand unul nu mai iubeste, in general n-are nici chef sa “salveze” ceva ca nu mai vede ce e de salvat, s-au dus ochelarii colorati
Ca vorbesti, ca nu, tot la despartire ajungi.
Sau la companie din mila
Probabil ca nici el nu isi dadea seama ca nu o mai iubeste, ii era mila de viitoarea ei suferinta si nu vroia sa i-o provoace, dar tot la despartire au ajuns, dupa cateva saptamani de chin.
Daca esti o persoana foarte sincera , ii spui exact cum stau lucrurile , operezi cu bisturiu ascutit dar scurtezi suferinta . Sau exista si planul B , cand il faci pe celalalt sa-si doreasca sa scape de tine , sa se framante el cum s-o faca si solutia despartirii sa i se para un lucru minunat; dar pentru asdta e nevoie de talent si ceva spirit diabolic :)
Eu recomandam bisturiul, dar el se crampona de ideea ca va iesi singura din relatie daca se poarta rece cu ea. S-a pacalit singur. Cu cat era el mai rece, cu atat ea se agata mai tare de gatul lui. :))
Eu, zau, bazat pe experienta, prefer sa fiu eu cel parasit decat sa parasesc eu pe altcineva. Am si parasit de 2 ori eu pe altii, dar a fost de nivel de depus efort, si intr-un caz chiar cu nervi (din partea mea, deci nu mi-a placut). Uneori, am auzit, se poate si cauza/precipita acest lucru in mod expres, desi in cazul meu personal nu cred ca a fost nevoie vreodata sa depun eu acest nivel de efort ca sa ma comport expres intr-un fel care sa-l oblige pe un partener sa ma paraseasca ! A mers de obicei de la sine !
A, nu. Eu sunt prea egoista ca sa aleg sa sufar. Si persoana despre care vorbesc este la fel. Te feresc de suferinte atata timp cat nu sunt afectat personal, ceva de genul. :))
Modalitatea ideala nu exista. Totusi, daca hotararea de a rupe relatia este deja luata, cred ca cea mai buna varianta este cea directa, fara ocolisuri.
Sunt de acord cu varianta directa. Mai greu e daca incepe sa ti se ceara explicatii…ca eu nu am imaginatie ce sa zic fara ca sa ma simt oarecum vinovat ca voi jigni total persoana respectiva…ce sa-i zic ? “Nu-mi mai place de tine, ai inceput sa ma obosesti sau sa ma enervezi, adio” !?…eu as avea tendinta sa incep sa baigui chestii gen scuze, “e vina mea, nu e vina ta, tu esti OK, eu sunt ala care nu se pricepe, etc”, exact ca atunci cand trebuie sa interactionez cu persoanele de la Resurse Umane, (pe care am remarcat in mod repetat in diverse locuri ca am tendinta de a le cauza enervare/stress numai si daca dau cu ochii cu mine, de incep sa ma simt automat vinovat cand trebuie sa interactionez cu ele), de aia mi se pare de nivel de efort si prefer sa nu trebuiasca sa il depun eu personal.
Pe cand daca incepe altcineva sa se desparta de mine si il vad ca incepe sa se chinuie in felul asta cu “nu e vina ta, e vina mea”, efectiv rasuflu usurat, ba chiar devin generos fata de persoana respectiva, imi devine automat simpatic, chiar am tendinta sa-i zambesc incurajator, sa nu se mai stresseze in timp ce incerac sa-mi ofere explicatii, ba chiar sa zic “ce dreptate ai, sunt de acord cu tine, ai un spirit de observatie bun, intr-adevar era clar ca nu va merge, chiar te admir ca ai avut curajul sa mi-o zici asa direct, si sa-mi explici frumos si pe intelesul meu, uite nu m-am suparat, iti urez sincer succes pe mai departe in viata, eu voi fi OK, uite chiar acum am de gand sa ma duc la un film de comedie, ca sa vezi ca nu voi fi afectat, etc” !
Si chiar te-ai duce sa vezi o comedie imediat dupa ce afli ca ai fost parasit?
De ce nu ? Adica doar ce, sa stau si eu suparat pe mine insumi dupa ce ca s-a suparat si celalat pe mine ? (adica sa ma pedepsesc si eu pe mine insumi neingaduindu-mi nici macar o mica bucurie, dupa ce mi-a tras si ala un picior undeva, sau o pedepsa teoretica posibil echivalenta) ?
:)) Rudolph, asa a incercat si el, cu scuza ca ea este prea buna pentru el, ca merita mai mult…, dar vazand ca nu are succes, dupa aproape o luna i-a spus-o direct, dar ea tot se crampona. Momente penibile, dureroase, interminabile.
Probabil el a hotarat sa termine dupa ce iubirea s-a inecat in plictiseala. Sau poate lipsa iubirii a adus plictiseala. Cert este ca a ocolit destul, facand-o sa sufere mai tare.
In momentul de fata asa ma simt. Problema e ca am avansat in relatie destul de mult si…ce e mai rau, la munca impartim acelasi birou.
Nu stiu cat va mai dura treaba asta…
Cred ca treaba cu bisturiul, de care spunea Adelina, este cea mai buna solutie.
Nu am avut timp sa citesc toate comentariile.
Exista doua variante:
1) – N-o mai iubeste deloc. Ce trebuie sa faca? Oricum fata va suferi, oricum el va pleca. De ce sa mai amane? Pentru ce?
Din situatii ca asta s-au nascut proverbe cum e cel cu taiatul cozii cainelui…
2) – Daca el isi face atatea griji ca ea o sa sufere mult…poate inca o mai iubeste si totusi nu-si da seama. La asta vad ca nu se gandeste nimeni. Si atunci lucrurile sunt mai complicate.
Dupa parerea mea, daca vrei sa termini o relatie o termini si gata. Spui “adio” si pleci. Nu te mai uiti in urma pentru ca oricum nu mai foloseste la nimic.
Păi eu întotdeauna văd comunicarea o soluţie. Asta dacă presupune sinceritate şi înţelegere. Altfel, chiar nu-şi are rostul o relaţie.:-?
In cazul de fata unul dintre parteneri nu accepta sa iasa, chiar si dupa ce au avut discutii indelungi.