Făcusem o obsesie. În fiecare dimineață, de cum deschideam ochii, intram pe site-uri și grupuri unde se dau câini spre adopție și mă uitam după o cățelușă pe care să o iau acasă. Voiam o parteneră de joacă pentru Bruno.

Îmi fugeau ochii fără să vreau numai spre câini de talie mare, în mod special spre amstaff. Pe Mihai îl lua groaza când mă auzea întrebând: ce spui de cățelușa asta?, când ea era de fapt un animal de talie mare fioros.

Într-o dimineață, după luni întregi de căutări, mi-a ieșit în cale poza lui Onix. M-am uitat la ea o jumătate de oră, până s-a trezit Mihai. Micuța părea durdulie, frumoasă și cuminte. Când a văzut-o, mi-a spus doar: IA-O!

În scurt timp totul era aranjat pentru venirea micuței în Scoția. I-am cumpărat fetiței tot ce am crezut că i-ar putea trebui în primele zile. Am citit pe internet totul despre cum să primești un pui de câine când ai deja acasă un câine matur și nu chiar dornic de musafiri.

Într-un final a venit Onix. Eram cu Alsyia în casă, punând la punct ultimele detalii. Mihai nu a mai avut răbdare și a coborât la mașină, să își ia fetița acasă.

Ce trebuie sa stii inainte sa-ti iei un caine.

-A deschis omul ușa mașinii, a luat ceva dintr-o cușcă și mi-a pus în brațe “arătarea”. Băi, mi-a fost rușine când am văzut ce schelet ambulant am primit. Mi-am imaginat că au râs ăia cu lacrimi văzând-o pe Onix. Transportaseră din România până în Scoția labrador, husky, bichon, ciobănesc german, tot felul de câini de rasă bine construiți. Plus fantoma de Onix, o umbră de câine.

Până ați apărut voi la mașină, m-am întrebat îngrozit în gând de 100 de ori “oare facem noi câine din umbra asta?”.

Deși în poze era extrem de fotogenică, de fapt Onix arăta în realitate cam așa: