Nu reţin exact cât timp trecuse de la revoluţie, dacă a fost imediat după, dacă trecuse un an sau o zi, ştiu doar că ne-a luat pe nepregătite şi ne-a cucerit de la primele acorduri. Încă mai mergeam la chefuri prin vecini, încă mai eram înconjurată de oameni calzi, buni de pus pe rană, dar şi dornici de distracţii până târziu în noapte. Înclin totuşi să cred că s-a întâmplat atunci, după revoluţie.
Eram în casa unei prietene, unde ne adunam zilnic să jucăm rummy. Televizorul era aprins, dar nimeni nu îi acorda importanţă. Toţi priveau în jos, la tablele pe care erau înşirate piese ce trebuiau sortate, ordonate şi mai tarziu coborâte pe masă. Din când în când, atenţia ne era atrasă de câte un “am dat jos”, “m-am coborât” sau “dublă mică”. Cineva povestea o întâmplare oarecare, pe care toţi au uitat-o în clipa când s-au auzit de la televizor primele acorduri ale Lambadei.
Era ceva nou. Era un stil muzical cum nu mai auzisem. Dansul ni s-a părut fermecător. Stăteam toţi cu ochii lipiţi de televizor şi probabil toţi gândeam că este excitant şi greu de executat, deşi cei din videoclip păreau că se mişcă natural, atât de uşor, cu atâta lejeritate. La un moment dat, una dintre fetele din cameră a vrut să încerce. Băieţii dădeau din colţ în colţ, deşi se putea citi pe chipurile lor dorinţa de a sta aproape de o fată care să îşi mişte fundul în acel ritm. Bine-nţeles că nici una dintre noi nu a reuşit, cel puţin nu în acea seară, dar pariez că băieţii au plecat mulţumiţi la casele lor. :)
Pe atunci nu lua nimeni lecţii de dans decât dacă dorea să treacă la profesionişti şi nimeni nu citea bloguri de genul celui de la scoaladedans.info, ca să afle amănunte despre această artă sublimă, care te poarte duce într-o clipă în lumi paralele, unde nu îţi mai pasă că eşti cam grăsuţă, că te strâng pantofii, că ţi se ridică puţin fusta sau că partenerul te strânge cam tare de mijloc. Dacă aş avea acum o fetiţă, probabil că dansul ar fi unul din domeniile pe care i le-aş recomanda.
eu tresaream cind aparea Sclava Isaura! :))
Eu as incerca si acum /la cele 11o kile implinite/sa merg la cursuri de dans/Foarte foarte foarte mult mi-as dori si mi-ar place! Din pacate nu am cu cine sa merg si singura este putin mai greu sa faci cursuri /in lipsa de partener!
Adevarul este ca il poti convinge pe ionut sa se apuce de un curs de dans, eu ii recomand balet :)) pentru ca am auzit ca ii plac balerinele :)).
Cred ca ar trebui sa incepem sa inlocuim conceptul de revolutie cu conceptul de lovitura de stat sau schimbare de putere :( ….. Au inceput sa desecretizeze dosarele serviciilor secrete….
Niciodată n-aş reuşi să dansez Lambada, am talent de buturugă la dans :D
:)) Lambada :) Parca au trecut 100 de ani !
Ehe, ce amintiri frumoase imi trezesti cu postarea asta, am incercat si eu in adolescenta sa ma misc pe ritmurile celebrei Lambade, in discoteci si nu numai, dar cred ca nu mi-a iesit ca la carte. Cel putin eu nu am fost multumita de mine. :)) Cu siguranta e nevoie de talent sau de cursuri. A fost o intreaga nebunie cu dansul asta. :P
Era imediat dupa revolutie. Noi, scapati oarecum din lant, urmaream dansul cu gandul ca am trait un pic in alta lume. Chinuiti cu ode si cantari pentru partid si ales, melodia a prins repede. La orice “bairam” trebuia insufletit cel putin data cu lambada.
Dansul e bun pentru toată lumea, nu numai fetiţe :P
A fost hit in vara lui ’89…de aceea te duce cu gandul al revolutie :)
Si a fost la moda inca vreo 2-3 ani. Toate serbarile scolare aveau un dans pe melodia asta :) Stiu, ca m-am invartit in lumea respectiva, mama fiind invatatoare :)