Mă apucase un acces de hărnicie maximă într-o primăvară, la vreo trei ani după ce mama s-a mutat la curte. Abia ieșită de la serviciu, am zărit un cărăbuș pe creanga unui copac. Doi pași mai departe, un miros de zambile m-a învăluit în parfumul său unic. Pământul era plin de un verde crud, de iarbă abia răsărită, iar prin curți oamenii ieșiseră la treabă.

Mi-am propus să îi fac mamei o surpriză. Am cumpărat semințe de flori și de legume, i-am răscolit pământul săpând, aruncând departe pietrele, ascunzând semințele în brazde mai mult sau mai puțin drepte. M-am ocupat o perioadă de acele brazde, până când plantele au răsărit și au crescut destul de mari. De acolo, am predat mamei ștafeta. Nu trebuia decât să ude plantele. S-a distrat o perioadă, după care s-a plictisit și ea. Noroc că avem, și eu, și sora mea, copii harnici, așa că treaba a fost dusă până la final.

Astăzi am deschis puțin geamul și vă pot garanta că vine primăvara, cu alaiul ei de parfumuri, cu idei noi și planuri mărețe. De unde știu că vine primăvara? Am văzut cărăbuși, mi-a mirosit a zambile, pământul s-a umplut de verde crud, am cumpărat semințe de plante? Poate că da, poate că nu. Din casă nu se observă prea bine, iar pe afară îmi este frică să ies. Dacă îmi va fi prea frig? Și totuși, de unde știu că primăvara este la un pas de noi?

Ei bine, s-a dat startul înscrierilor în competiția Spring SuperBlog 2014. A sosit momentul să îmi anunț participarea la superprimăvara superbloggerilor, a sosit ziua pe care o aștept încă de când s-a terminat ediția de toamnă 2013. Visez să îi calc pe urme Dănuței mele dragi. Voi avea nevoie de toată susținerea voastră! Să îmi țineți pumnii strânși!