Este adevărat, în ultimul timp nu v-am mai dat prea multe motive să lăsaţi comentarii pe aici. Cu gândul doar la competiţia în care m-am băgat de bunăvoie, am decis să postez pe .ro un articol la două zile. Nici de vizite nu am avut prea mult timp. Dar nu mi-am uitat promisiunea făcută la sfârşit de septembrie, când spuneam că se vor regăsi în articolele mele cei care au atras atenţia asupra lor în comentarii. Pentru a nu mă aglomera foarte tare la sfârşit de lună, m-am gândit să aduc la lumină comentariile fiecărei decade, fie că au fost postate aici, fie că s-au aşezat frumos pe doaronline, blogul cu care particip la SuperBlog.

Kadia, cu un început de comentariu cum orice blogger visează să primească: “Cred ca este articolul meu preferat din anul asta, daca nu cumva de cand citesc bloguri. Foarte inspirat si real. Cred. Eu tot tin minte sa bomban sosetele, dar am remarcat ca mai nou si ale mele isi gasesc drumul spre coltul bibliotecii. O fi locul lor de intalnire. Nu stiu. Cert e ca mi-am gasit pisica tricolora batandu-se cu ele cu atata incantare si harnicie ca nu-mi mai vine sa-l bomban pe Vlad”.

Gabriela a sesizat, la acelaşi articol, că există şi revers: “Bărbaților le place să fie cicăliți, chiar dacă nu recunosc. Este modul prin care li se poate atrage atenția asupra a ceva, ei fiind dealtfel foarte concentrați pe obiectivele de lungă distanță, nicidecum pe cele prezente. De aceea, puțini vor vedea cu ochi buni nevasta care işi face blog. Atenţia consoartelor se mută în altă direcție, iar ei nu mai sunt în centrul atenției”.

Matilda, stimulata de urma de cerc: “Lumea e un cerc în toate felurile, în toate sensurile… În el/ea ni se învârtesc cuvintele, năzuinţele, visele, victoriile şi înfrângerile, vieţile…”

Javra, devenit pentru o clipă de cerc poet: “Şi după ce ai umblat pe întregul glob, ţi-ai dat seama de nimicnicia noastră… Nici nu trebuie să lăsăm urme pe unde trecem, ci în inimile celor cu care ne-am intersectat”.

Ana-Maria, cu întrebări pe care aş vrea să nu mai fim nevoiţi să ni le punem: “Atata vreme cat acolo sus nu se schimba nimic…”acolo sus” insemnand oamenii ce iau decizii si de a caror semnatura depinde viata unui om…e cam degeaba sa vrei sa schimbi ceva…nu tu Vienela , ci vorbesc la modul general.E adevarat ca perseverenta duce la lucruri contructive…nu neg asta,dar am sentimentul ca trebuie schimbate mentalitati,inainte de toate.Cand parinti disperati merg sa cerseasca clemeta pentru copiii lor bolnavi si sunt dusi cu vorba , pana cand isi arata “recunostinta”,nu cred ca se va schimba prea mult , ceva…desi au inceput sa se vada miscari catre bine si in tara asta. Desigur , exista medici si oameni inimosi…ma inclin in fata lor , care au decis sa duca lupta singuri sau ajutati.Un astfel de om special este cardiologul fiicei mele. Dar astfel de oameni,uneori , se nasc unul la 1000 de ani…ce facem cu restul?”.

Alma, la proba sponsorizată de Toyota: “Şi astfel, nu se născu (nici făcu!) examenul ăla care să-i încurce femeii minţile atunci când vine vorba de frumos!”.

Psipsina, dăruind: “de-aş putea, ţi-aş aduce în dar papirusurile vechi, acelea în care leşia de carshina şi labdanum cântă împreună în khypi şi quetoret tainele începutului. de-aş putea, ţi-aş aduce lemnul de atlas şi cântecul de oud la asfinţit ca o linişte dinspre înger venită. de-aş putea, ţi-aş vorbi astăzi despre templul lui ahura şi despre focul veşnic. dar sunt… numai un om”.

Tot psi, cu transformarea articolului Legenda împăratului Hurom  în poezie (probă sponsorizată de marketonline):

“ax melcat,
înşurubat,
prins cu dinţii în păcat.
stoarcere,
zicere,
răsucire.
zeamă bună,
vitamină,
dor de roşu să rămână
dimineaţa fie bună
în imperiul lui hurom
unde toarce un griffon
şi căţelul mai veghează
la licoare
ce sfârlează
printre vorbe jucăuşe!
scrise galeş
stoarse tainic
pentru ochii ce-n şăgalnic
o s-aducă dimineaţa
stoarsă proaspăt în carafa
de cuvânt.”