Exista un grup de fete pe vremea când eram la liceu, multe dintre ele venite din satele învecinate, în care eu mă simţeam în plus; nu aveam nimic de discutat cu ele, mi se păreau chiar puţin cam bleguţe, ca să nu fiu dură şi să spun altfel. Dar erau vesele şi foarte vorbăreţe, iar asta mă atrăgea ca un magnet şi mă făcea să îmi doresc integrarea în grupul lor.

Ce aveau ele deosebit? Aveau superstiţii. Multe. De multe feluri. Credeau în tot felul de semne, iar eu mă simţeam exclusă dintre ele din cauză că nu credeam o boabă din ce spuneau, nu credeam în farmece şi vrăji, nu credeam în miracole, nici în ghinion sau semne prevestitoare.

elefant.ro

Îmi amintesc cum povesteau despre nişte femei rele, care veneau noaptea prin curţile oamenilor şi le făceau rău, mai ales dacă se întâlneau cu ele şi le priveau în ochi. Erau convinse că există vârcolaci şi spiriduşi, care mănâncă seara mâncarea lăsată special pentru ei lângă zidul casei.

Degeaba încercam eu să le conving că noaptea vin pisicuţe sau alte animăluţe, care găsesc farfuria plină cu mâncare şi se servesc. Nu numai că nu le puteam scoate din cap gărgăunii, dar mai eram şi privită într-un mod ciudat, de parcă aveau de-a face cu necuratul.

Aşa mi-a trecut prin dovleacul pe care îl port pe umeri să îmi inventez şi eu o superstiţie sau să îmi însuşesc una din sutele auzite pe la colege. Am căutat să fie una mai simplă, care să nu le dea de bănuit că aş minti. Tot la ele auzisem că nu îţi merge bine dacă vezi pe stradă un preot. Mi s-a părut potrivită, nu era la fel de gogonată ca superstiţia despre spiriduşi. Am început să mă laud la ele că am şi eu o superstiţie, le-am spus o poveste despre cum mi s-a stricat o pereche de pantofi de dama ieftini imediat după ce am trecut pe lângă un preot, deşi eu trecusem pe lângă o piatră încăpătânată, care nu a vrut să se dea la o parte din drumul meu.

evomag.ro

Am fost primită imediat în grupul lor, mi-au făcut iniţierea povestind şi repovestind despre toate superstiţiile pe care le aveau ele şi familiile lor.

Nu mai eram o paria.

În timp, mi s-a format un fel de idee preconcepută pe baza coincidenţelor din viaţa mea. De câte ori îmi este foarte bine, ştiu că se va întâmpla ceva rău în viitorul apropiat.  Dar asta nu este chiar superstiţie, ci mai degrabă înţelegerea faptului că fericirea nu este veşnică. Imi cumpar in continuare pantofi ieftini si eleganti, ceea ce va recomand si voua.

Cand vezi un preot, daca te numeri printre credinciosi, e bine sa ii spui “sarut-mana, parinte!”. Daca nu esti credincios, dar ai superstitii legate de preoti, poti incerca sa cauti rapid cu privirea un politist. Daca nu esti nici credincios, nici superstitios, iti poti vedea linistit de drum. Pentru mai multe detalii, aruncati-va un ochi pe  comentariile lasate de alti cititori, putin mai jos.