M-am trezit cu sângele clocotind de emoție. Îmi bătea în piept o hărnicie ieșită din comun. Mi-am suflecat mânecile, am pus cafeaua la foc și am intrat pe facebook, dornică să aflu cum își petrec gospodinele ziua de astăzi. Cafeaua dulce amară m-a trezit de-a binelea. Gata, mă apuc și eu de treabă! mi-am spus. Am ridicat ochii din calculator: vasele nespălate, paturile nefăcute, praful neșters, toate alandala. M-am ridicat de pe scaun, am spalat farfuriile și am revenit pe facebook. Oare gospodinele încep treaba tot de la farfurii? Văzând că nimeni nu pomenește nimic, am revenit în bucătărie. Am măturat. Un spiriduș m-a tras de mânecă și m-a trimis iar pe facebook, să aflu care este următorul pas. Ouă vopsite, cozonaci, povești… Toată lumea a terminat curățenia? Mă uit în jur. Hainele aruncate pe fotolii, dulapurile pline de cărți, caiete, bomboane și gume de mestecat, scrumiera (aproape) plină. Primesc urări de bine pentru apropiata sărbătoare de Paști. Mulțumesc postând o poză și o poveste – Fecioara cu chip de înger– pe pagina blogului. Vărs scrumiera și asta îmi trezește pofta de încă o țigară. Și o cafea. Mă uit spre cărțile de pe birou și îmi amintesc că mai am de citit câteva pagini din Asasinul regal, de Robin Hobb. Să mă apuc de făcut ordine prin casă ori să termin frumusețea asta de carte?

Mă imping din spate cutumele. Mă bântuie amintirile din copilărie. Nu pot lăsa casa chiar în halul acesta. În plus, mi-a dat copilul telefon să mă întrebe ce fac. I-am spus că spăl pe jos prin sufragerie și a răsuflat ușurat. La cum mă cunoaște, credea că m-am apucat să termin cartea. Dezavantajul de a-l avea prieten pe facebook.

Voi cum stați cu pregătirile pentru sărbătoarea de Paști?