Dacă tot mi-a reamintit facebook dimineață de o seară perfectă trăită acum câțiva ani, m-am gândit că pot oferi textul și celor care între timp l-au uitat sau care abia de curând mi-au devenit prieteni. Foarte pe scurt, este povestea unei seri de 8 martie pe care soțul meu a pregătit-o până în cel mai mic detaliu și despre surpriza pe care i-am făcut-o eu cu acea ocazie. Cei care mă cunosc de mult și care îmi citesc blogul știu că am un bărbat foarte atent, care are grijă să nu îmi lipsească nimic din ceea ce îmi poate oferi și care îmi face cadouri si surprize fără să aștepte vreo ocazie anume.
Ei bine, astăzi s-a trezit un nene, Tudor Pondichi pe numele său de scenă feisbucistă, să-mi spună:
“Tont barbat ai…numai de zile mari sa si dea interesul…”.
Am văzut nu doar roșu în fața ochilor, ci toate culorile curcubeului. Primul impuls a fost să îi spun că e prost și ghertoi și să îl trimit in plm, gtm, pzm etc. Mi-am adus aminte la timp că mă străduiesc să par o doamnă și i-am răspuns așa:
-Prefer un tont ca el în locul unui mitocan ca tine.
E doar un invidios, nimic altceva, acel domn. Relax si bucura-te de amintirile frumoase! Merita.
Vad ca doamna lui nu m-a scos din lista de prieteni. Probabil nici nu stie de dragut e sotul ei. 🙂
Mda, domnului mitocan are un vocabular sarac daca “tont” a fost cuvantul ce i-a venit in minte.
Si eu l-as alege pe primul.
😀 Probabil asa a fost el rasfatat in copilarie. 😀