Skip to main content

Precursor al unui curent necunoscut

Cacao cu lapte. Precis cunoaşteţi inconfundabila ei culoare. Aşa era blăniţa lui catifelată şi cred că a fost singurul motiv pentru care l-am cumpărat. Nu ştiam nimic despre el, învăţam din mers şi încercam să îi ofer tot ce era mai bun. Speram ca bunătatea şi grija mea să îl facă să mă vadă aşa cum credeam că sunt: un om bun, atent la nevoile altora, darnic şi curios, precursor al unui curent necunoscut încă.

Poate dacă m-ar fi descoperit cu adevărat, mâna mea nu l-ar mai fi speriat şi el nu m-ar mai fi muşcat în fiecare zi. 🙂 Poate că eu nu aş mai fi înjurat de fiecare dată ca o precupeaţă, văzând cum sângele ţâşnea din degete. De ce era predispus la asemenea gesturi? De ce nu pricepea că aş fi vrut doar să mă joc cu el? Oare îmi fusese predestinat sau era o simplă întâmplare faptul că nimerise în casa mea? Ţinea morţiş să fie predominant, să îi fie acordată toată atenţia mea şi mă răsplatea muşcându-mă.

L-am privit prelung înainte de plecare, i-am pregătit mâncare pentru toate cele trei zile, cât urma să lipsesc, i-am predicat până s-a plictisit de mine şi mi-a întors spatele. Prelegerea mea s-a pierdut în vânt, după cum veţi vedea, iar eu m-am prelins spre ieşirea din apartament tăcută şi îngrijorată. Fapta precede vorba şi eu încă mă întreb, după atâţia ani, ce o fi înţeles el din preluare? Când m-am întors acasă după cele trei zile, hamsterul meu cacao cu lapte era ţeapăn, cu burta umflată, cu un pai în gură, cu ochi sticlosi şi goi.

Duzina mea cu “pre” aduce un text scurt şi simplu, scris cu bruma de energie care mi-a mai rămas.

Comments
  • Alexandra November 16, 2013 at 5:27 am

    Iniţial am crezut că e vorba de un motan şi mi-a fugit gândul la pisoiul care vine la mine în balcon în fiecare zi. Îl hrănim, i-am făcut culcuş, dar n-am reuşit să punem mâna pe el, pentru că încă e sălbatic şi zgârie. 😀 Poate cândva o să pot să-l mângâi şi eu…:))
    Weekend frumos, Vienela!

  • Radu November 16, 2013 at 6:16 am

    Păcat de hamsterul tău! Cred ca dorul a fost de vină!

  • […] scris  psi , ch3815h, Matilda, Vienela, alma nahe, carmen […]

  • Mihai November 16, 2013 at 10:25 am

    Eu am patit ceva similar cu un papagal ce imi dadea trezirea in fiecare dimineata cu un alt cantec…Pana cand, intr-o dimineata, l-am gasit bat si cu picioarele in sus.
    Tare dor imi e sa ma trezesc pe cantecele lui.

  • Ana-Maria November 16, 2013 at 12:57 pm

    Si eu am avut un Georgica Hamsterica….dar era tare iubaret si pupacios…daca il apropiam de obraz , isi freca boticul de piele , ca intr-un pupat….si uneori ziceai ca iti canta , cand vedea pe cineva apropiindu-se de borcanul lui….chitaia si topia in tot borcanul…asa era de fericit…Banuiesc ca stia ca urmeaza sa fie scos de acolo si lasat liber….Mi-a fost drag , insa l-am dat inainte sa il vad murind…n-as fi suportat sa il vad cum se duce!

  • ch3815h November 16, 2013 at 2:15 pm

    cacao cu lapte, ce amestec divin
    ce-l bem si copilarim
    chiar de suntem unii mari
    mici ne face si comunitari! 🙂

  • psi November 16, 2013 at 2:35 pm

    adrian are dreptate: divin amestec cacao cu lapte. (ieri mă uitam prin magazin eliminând orice tentaţii neîncadrabile în buget şi îmi căzuseră ochii pe urecheatul nesquick… cu dor)
    citind începutul poveştii tale mi-am amintit debutul poveştii noastre cu maya. uneori uit cât de speriată a fost…atunci, demult. dar îmi reamintesc deseori, când apare câte un om în care ea nu are deloc încredere. şi are mereu dreptate. 🙁

    • Vienela November 16, 2013 at 4:18 pm

      Adrian? Ce bine de tine, ca stii cine se ascunde sub litere si cifre greu de retinut. 🙂
      Ocolesc mereu rafturile pe care sta urecheatul nesquick, din cauza ca baiatul meu nu il suporta, iar eu m-as simti vinovata sa mananc (beau) chestii pentru copii.
      Hamsterul meu era cam batran si mi s-a spus ca fusese mereu cam salbatic, neprietenos… 🙁 Cat adevat era si cata minciuna in cele ce mi s-au spus, habar nu am…

  • alma nahe November 16, 2013 at 3:23 pm

    Eu nu ştiu cum să comentez chestia asta! …
    Ţi-ai imaginat vreodat’ că eu n-o să am ce să zic? :))

    Pe de o parte, l-ai descris comic şi mi l-am imaginat cu ochii lui sticloşi şi cu paiul în gură şi m-am trezit în faţa unui desen animat, la al cărui final m-aşteptam să se ridice, cu un zâmbet pişicher. Dar citisem într-o altă cheie. Acum am mai citit o dată şi mi-a venit să te fac iresponsabilă. Nu mai citesc o dată, cine ştie ce gânduri îmi mai vin. :))))

    • Vienela November 16, 2013 at 4:13 pm

      Poi chiar am fost iresponsabila la acea vreme, sa stii! Nu m-am gandit si nu mi-a spus nimeni ca va manca tot ce i-am lasat, fara masura… Cel putin asta cred ca s-a intamplat. Nici nu erau pe atunci prea multe surse din care sa te poti informa rapid… 🙁

      • alma nahe November 16, 2013 at 11:50 pm

        Exact asta s-a întâmplat. Eu am lăsat-o o singură dată pe Jora şi i-am zis că lipsesc 5 zile. Şi i-am lăsat mâncarea la îndemână, toată, pentru cinci zile. Şi apă în mai multe locuri…când m-am întors, mai avea de-o portie, dar m-a certat rău de tot. Dar, na…pisicile sunt pisici. Iar Jora e Jora!

  • Scorpio November 16, 2013 at 5:55 pm

    dar ce facea cu paiul in gura????

  • Adrian Manea November 16, 2013 at 9:06 pm

    Săracul de hamster. Vrei un pui de porcuşor de Guineea? 🙂

  • Carmen Pricop November 16, 2013 at 10:21 pm

    Tristă poveste! 🙁

  • SimonaR November 16, 2013 at 10:40 pm

    Mi-ai adus aminte de papagalul meu care a fugit de-acasă… ce lupte am dus cu el :)) si m-a mai și mușcat de deget.

  • roxdumitrache November 17, 2013 at 7:40 am

    A murit de dor, sigur! Hamsterul meu cacao cu lapte a trait aproape 2 ani. Durata maxima de viata pentru ei. Stii insa ce m-a facut sa nu-l uit vreodata? In ziua in care a murit, desi de dimineata l-am vazut tanjind, pana seara cand m-am intors de la serviciu destul de tarziu, parca m-a asteptat. Statea in cusca lui linistit, l-am luat in mana si atunci a rasuflat adanc si a inchis ochisorii. Ca un om care a asteptat sa mai vada pe cineva drag inainte de a pleca definitiv. M-a impresionat extraordinar si nu am mai putut sa iau un alt hamster. Sunt atat de mici dar sunt capabili de gesturi de afectiune de necrezut.

  • nespusdemult November 17, 2013 at 9:51 am

    Sigur, acum e intr-o lume mai buna! 🙂

  • Zina November 17, 2013 at 10:58 am

    Imi pare rau pentru hamsterul cacao cu lapte. Si pentru suferinta voastra. Ati fi evitat-o daca stiati ca exista niste automate reglabile care elibereaza la intervale regulate portii de hrana pentru animale.

    Duminica frumoasa, Vienela ! Si succes la concurs !

  • Mihaela Dămăceanu November 18, 2013 at 9:20 am

    Sărăcuţul. M-am întristat puţin. Eu nu am animăluţe şi Mihnea ar vrea şi el unul. Chiar mă gândisem la un hamster sau papagal. Mie mi-ar plăcea papagalul, dar lui, mai mult hamsterul. E bine de reţinut informaţia de la Zina, despre automate.

  • Gabriela November 22, 2013 at 10:12 am

    Vai! Mi-e mila. Si eu am avut hamsteri si cand a murit ultimul am spus ca nu mai vreau animalute la casa. Apoi, la doua saptamani, cineva ne-a adus-o pe Sia, la usa. O pisica siameza pe care am iubit-o pana a disparut de la domiciliu, nu inainte de a ne lasa pe fiica ei, in grija. Are acum 13 ani dar cred ca as suferi sa o pierd macar ca e ca o baba, nemultumita si povestitoare.

  • Să alegem o categorie | Iubesc Viaţa November 22, 2013 at 11:34 pm

    […] sau am inventat acest mic fragment, pentru a putea participa la jocul nostru săptămânal, numit duzina de cuvinte? Sunt scriitori slabi și sunt scriitori geniali, care te fac să vezi totul clar, ca și cum ai fi […]

  • javra November 23, 2013 at 8:54 am

    Mi-e milă de orice fiinţă care moare. Iar un biet hamster nici măcar nu-i îngropat creştineşte… 🙂

  • elly weiss December 4, 2013 at 9:51 pm

    Șarcutul de el! Da, fiindca a fost prea lacom a sfarsit astfel. Din pacate nu doar in lumea animalutelor exista acest fenomen…

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.