Am auzit fără să vreau că a fost mereu un răsfăţat, un copil pus pe şotii, care mai târziu s-a transformat într-un tânăr nesuferit, doar el ştie cum. Părinţii l-au educat frumos, la şcoală a avut mereu rezultate bune, dar dintr-o dată parcă nu a mai fost el. Mulţi spuneau că i se trage de la faptul că a fost unicul copil al familiei, că i s-au făcut toate mofturile, că la un moment dat nu a mai avut măsură. Poate că este puţin adevăr în gura lumii, dar nu ştiu dacă asta explică faptul că începuse să bea, să plece cu maşina părinţilor fără să îi anunţe, că pe la facultate trecea tot mai rar, că avea prieteni dubioşi…
Părinţii spun acum că este vina anturajului, că singur nu ar fi avut motive să ia maşina din parcare şi să o alerge prin oraş. Sub geamul meu, unde se adună lumea la câte o mică bârfă pe timp de vară, am auzit de la fiecare câte o versiune, fiecare are un ţap ispăşitor pe care să îl scoată în faţă, fiecare îşi dă cu părerea despre cum ar fi trebuit educat şi pedepsit băiatul. Câteodată îmi vine să închid geamul şi să nu îl mai deschid în veci, să nu mai aud atâtea bârfe care nu mă interesează.
Acest băiat, vecin cu noi, ar fi avut de curând un accident de maşină, spun babele din faţa blocului. Doi băieţi şi două fete în maşină, muzica dată la maxim, viteza peste limitele legale admise în oraş, o clipă de neatenţie şi buf!, gata accidentul. Nu a ajuns nimeni la spital, nu a murit nimeni şi totuşi la bloc toată lumea a uitat de bătaia primită de biata Alexandra Stan, frământaţi fiind de grija pentru progenitura vecinilor, pentru maşinile avariate, pentru fetele care nu aveau ce căuta în acea maşină dacă erau cuminti…
Sătulă de bârfele ce curgeau în cascade, m-am ridicat din fotoliu cu gândul să închid geamul şi atunci am aflat că bieţii oameni abia îşi făcuseră un RCA ieftin, că asta i-a scăpat de la plata reparaţiilor, că şoferul celeilalte maşini nu a avut nici o vină şi că este inadmisibil ca un tânăr de 22 de ani să facă legea în familia lui, să plece şi să vină acasă când vrea, ba chiar să şi distrugă bunurile familiei. Mi-a fost destul pentru o seară, mai ales că deja mă plictisea subiectul, aşa că am dat muzica la maxim, să nu le mai aud.
Oamenii… :( Stiu tot si au solutii general valabile…pana cad in situatii asemanatoare! :(
Dacă aş avea un geam d-ăsta m-aş muta
Pai asta e slujba unei pensionare :D. Sa fie informata. Le tine in viata si active. Si fiindca eu sunt un suflet generos, am avut si am mereu grija ca vecinele in etate sa aiba subiecte de discutie :D. Le-am alimentat mereu folclorul de scara. Treaba asta e mostenita de la mama. Cred ca daca dispaream noi doi ramanea intreaga floare de pensionare din cartier in somaj tehnic :D.
Cat despre tipul in discutie, pai cand sa testeze si sa acumuleze experiente daca nu la varsta asta? Ca doar nu o sa lase sa treaca viata pe langa el de dragul Societatii Academice de Palier? :P Mai ales daca are noroc si e si mai avut chiar e pacat sa nu incerce treburi. Cand o fi casatorit si cu copii apar si victime colaterale, dar acum poate sa faca si sa traiasca tot ce ii trece prin cap. Si sigur ca familia e dominata de barbatul cel mai tanar, asa e de fapt peste tot, ca ala e cel mai entuziast de regula (poate or exista si exceptii, dar de regula asa e). Pustiul ala bine face ca-si traieste viata, abia nu o sa ajunga un adult frustrat si cu accese de infantilism. Nu de alta, dar un betiv de 50 de ani cu domnisoare de gat e penibil, un pusti de 22 e normal.
Io – s cu Mixy, m – aş muta! ;)
Desi multe activitati par facute in comun, la bloc a aparut fenomenul de insingurare. Astfel ca tot mai multi isi cunosc cel mult vecinul de palier.
Oricum, e adevarat, socializarea nu trebuie facuta prin pereti!
Eu cunosc fenomenul doar din povestiri, din folclor, ca sa zic asa. Dar m-ar enerva o barfareala din asta continua.