Datorită unor întâmplări independente de voinţa mea, întâmplări care mi-au dat toata viaţa peste cap, în 41 de ani m-am mutat de vreo nouă (9) ori, cu cea de luna trecută zece, deci pot spune că am ceva experienţă în această privinţă.
Probabil stiţi şi voi că atunci când te muţi împachetezi totul pe sortimente, cu grijă să nu se distrugă până ajung în noua casă. Şi totuşi, după ce termini transferul, descoperi că unele lucruri s-au deteriorat, la unele ai renunţat de bunăvoie, considerând că nu ţi se mai potrivesc, iar altele sunt pur şi simplu de negăsit.
Ca la orice altă mutare, şi de data asta am scăpat de ceva care timp de trei luni mi s-a părut a fi un lucru de mare preţ, copilul meu (vai, cu câtă uşurinţa îl reneg acum). Mă uit acum la vechiul meu blog şi îmi dau seama că arată ca o ţigancă abia coborâtă din căruţa cu coviltir.
Avea o fustă lungă cât o zi de post- îţi trebuie cinci minute să ajungi în josul paginii, codiţe împletite cu aţe colorate- a se citi liste interminabile de bloguri, o salbă formată din diverse gadgeturi şi multe alte zorzoane pe care le-am şters (bannere inutile).
Atunci când Florin Ruşanu mi-a propus să îmi cumpere un blog frumos nu am stat pe gânduri nici o clipă, am avut şi am încredere deplină în el. Dar ieri mi s-a întâmplat ca cineva să îmi ceară socoteală cu privire la motivele pentru care mă sfătuiesc cu el, ca şi la cele pentru care figurează ca admin pe blogul meu.
Îi voi răspunde şi aici, deşi am făcut-o şi ieri pe Facebook: Florin este inteligent, m-a ajutat fără să-mi ceară nimic în schimb, îmi dă sfaturi bune, iar eu încerc să-i mulţumesc în stilul meu. De ce oare acest lucru este o problemă majoră pentru oameni pe care nici nu-i cunosc personal?
Pai chiar asa! :D E incredibil cat de mult timp au unii (desi as zice ca probabil unele, ca e genul de problema existentiala intalnita la femei) sa investigheze chestiuni inutile. Presupun ca excesul asta de timp liber provine din:
1) lipsa unor pasiuni mai serioase
2) mutatului de la casa la bloc (sau alternativ ridicarea unui gard mai inalt de catre vecinul cel rau).
3) postul de telenovele s-a stricat.
4) nevoie reala de ajutor
Dar macar acum, ca ti-ai facut un pustiu de bine, respectiva/respectivul poate dormi in sfarsit bine noaptea.
Acum dorm si eu linistita, ca mi-am descarcat nervii. :))
curiozitatea devine un defect de multe ori
Da, tot ce este in exces strica. :-P
Nu ar trebui sa-ti pese
Eu nu ii dedicam un articol celui care-a intrebat ;)
Nu i-am dedicat articolul, nu am pus link. Doar mi-am varsat furia. ;)
Sper ca in seara asta te uiti la MasterChef ca e finala! :)
Si putem discuta de farfurii serioase :)) Si sa traiasca si caprele de peste tot ! Desi n-as zice nu la o pulpa de ied !
M-am uitat la Masterchef si m-am bucurat de final.
Pulpitele de ied sunt pentru cei de varsta baiatului tau. :))
Pai, si eu ce sa mananc ? Ţap ? :)
Chestia aia cu capra a fost o referire la “capra vecinului”
Apropo, daca imi reuseste taiatul legumelor (trebuie antrenament frate) cred ca ma duc si eu in urmatorul sezon !
Pacatoasa mai sunt! De patru ori Ave Maria!!! :))
Si pe sotul meu il bate gandul sa se duca, dar eu as inclina mai degraba spre baiat. Ai timp destul sa te antrenezi cum se cuvine. Iti tin pumnii!
Cand omu’ e curios si invidios gaseste peste tot si din nimic motive
Asa este, desi eu nu am inteles niciodata genul asta de oameni.
Ahhh, ce bine, tocmai mă pregătesc să-ţi fur blogu’! :))
Am vazut eu ca esti cu ochii pe bloguri de femei. :))
io nu prea m-am mutat de fel… dar cand plec de-acasa se goleste sifonierul :))
imi iau tenesii, chilotii, cravata si l-am golit :)))
:)) A, tu ai sifonier? :))
ah, dar ce ii gadila pe unii aceasta curiozitate. Eu zic sa-i scarpini, cu un par! :D
Cred ca au fost deja scarpinati. ;)
sport national, bagarea in seama si privitul peste gardul vecinului. nu merita bagati in seama, atata vreme cat iti face placere ce faci si cum faci, nu vad ce relevanta are parerea unui izolat!
Nu are relevanta, dar eu ma aprind repede. :))
Urasc mutarile. In 4 ani m’am mutat de vreo 7 ori. De 2 ani stau in acelasi apartament si nici nu vreau sa ma gandesc la inca o mutare.
Uneori oamenii pe care abia ii cunosti iti sar in ajutor mai des si mai mult decat prietenii apropiati, asta am observat si eu ;).
De ce oare se intampla asa? Teoretic macar ar trebui sa ne bazam pe cei cu care ne cunoastem demult in primul rand. Dar eu sunt multumita, am castigat un prieten bun.
App, uitasem :D, cui ii pasa ce vor si ce gandesc ceilalti ;), conteaza doar cei care vrei tu sa conteze.
Asa este, dar uneori simti nevoia sa te descarci, iar blogul este solutia ideala. ;)
Nu prea stiu cum e cu mutarile. Nici nu prea vreau. Destul ca acum aproape 4 ani, dupa o renovare masiva, am schimbat mare parte din mobilierul casei. Am mutat totul in noile mobile, atunci, mai la repezeala. Azi inca sunt in cautarea unor lucruri de care imi aduc aminte cand imi trebuie :)) Stii ce frustrant e sa nu le gasesti?
Cat despre curiozitate…e si ea un sentiment uman. Unii il poseda in cantitate mai mare. Trebuie folosit daca il ai. Nu? :P
Stiu cum este, inca mai caut si eu anumite lucruri.
Sa-si foloseasca curiozitatea, nu am nimic impotriva, dar sa nu-mi ceara socoteala.
E bine cateodata sa mai si ajuti ca nu se stie niciodata cand ramai in pana de ideei si pe urma? Nimanui nu-i place sa scoata banii din buzunar asadar de ce sa nu ajut eu si stiu cand am nevoie de ajutor sa mi se intinda o mana…”gratuita”?
Eu nu ma gandesc niciodata sa ajut pe cineva cu speranta ca poate ma va ajuta si el candva. Daca pot, ajut si gata!
Tare chestia asta … sa vina cineva strain sa te “certe” la tine in casa.
Curata nerusinare, care m-a infuriat la maxim. :))
nu-i lua in seama :-j
Incerc, dar nu imi reuseste mereu. :((