Prăbuşirea în cascade frânge aripile îngerilor
Am intuit din prima clipă că prăbuşirea în cascade frânge aripile îngerilor, dar mi-am continuat drumul prin viață. Îți amintești cât de tare Iubesc Viața? Urmam poteca ce îmi fusese harazită. Am avut impresia că eşti un răufăcător, aşezat brusc în calea mea, barând drumul şi m-am tras un pas înapoi. Am rămas aşteptând, uşor speriată.
Te-ai dovedit a nu fi decât un om blând, în căutarea a nu ştiu ce. Da, nu înţelegeam ce cauţi. Te-am văzut clătinându-te şi atunci te-am lăsat să îţi rezemi umărul rotund de clavicula mea aproape descărnată. Ştiam că nu îţi pot oferi alinarea pe care o voiai, dar mi-a plăcut căldura care m-a învăluit când m-ai atins. M-ai topit când ţi-ai înclinat capul într-o parte şi mi-ai soptit la ceas de seară nimicuri importante.
Cascade de foc îmi alergau prin vene atunci când îmi spuneai de tine, când te puteam întrezări prin perdeaua părului meu ce nu-ţi lăsa gura să îmi atingă pielea gâtului. Îţi simţeam răsuflarea înfierbântată şi clocoteam de-un dor nespus. Un dor de ne-nţeles femeilor de marmură ce au în vene lapte.
Mă lăsai să par inteligentă. Întotdeauna mă încurajai să vorbesc. Îmi întindeai cuvinte pe care să le aşez după pofta inimii pe portativul discuţiilor noastre. Şi cuvintele-mi curgeau cascadă, iar ţie îţi plăcea să îţi lipeşti urechea de gura mea, să le asculţi. Îmi căutai mâna şi eu o piteam. Știam că de m-ai prinde, n-ai mai avea scăpare şi într-o cascadă de vise te-ai prăbuşi.
Oare prăbuşirea în cascade frânge aripile îngerilor? Nu, nicidecum! Femeia frânge aripile îngerilor
Tu insistai şi eu îţi făceam jocul, pentru că spiritul ludic nu mă părăseşte niciodată. Ba chiar aş fi vrut mai mult uneori. Prin fumul violet vedeam cum ape noi se nasc şi le vedeam pornind vijelios la vale, de neoprit, aşa cum doar cascada pasiunii mai porneşte. Precaută, am ridicat un dig şi am format o altă albie, departe de clavicula ce mi se ivea prin bluza descheiată la primul năsturel.
Te-am împins, încercând să te îndepărtez. Nu te-ai lăsat şi atunci te-am zgâriat, aşa cum orice femeie ştie să zgârie când simte că a sosit ceasul. Ai sângerat, dar încă nu îmi dădeam seama de grozăvie. Ţi-am văzut lacrima şi atunci am cedat iar. Mi-am pus buzele pe ea, să nu se irosească şi lacrima sărată m-a ars.
Ce făcusem? Nu cumva tocmai omorâsem un înger? Am vrut să colorez în pastel, să-mi torn ruginiu pe buze, ca pentru a mă pedepsi. Am vrut să mângâi unde lovisem aproape involuntar, sperând să şterg murdăria lăsată pe ceea ce era pur. Nu am ştiut cum se procedează. Nu ştiu unde se găseşte balsamul potrivit, nu ştiu cum l-aş putea întinde peste rană fără să provoc alte dureri.
Spaima mi-a coborât în cascade şi în jur mi-a mirosit a aripi frânte, a zbor ucis, a dialog cu sine. Parfum de mărgăritare plutea între noi, ca o lacrimă sărată culeasă de buze însetate. Prăbuşirea în cascade frânge aripile îngerilor. Am înțeles prea târziu.
Tăcere.
Nu uita că mă găsești și pe:
- Facebook – https://www.facebook.com/vienela.ro
- Instagram – https://www.instagram.com/vienelas/?hl=ro
- Youtube – https://www.youtube.com/user/TheVienela/videos
Dacă ai timp, poate vrei să citești și:
Fecioara cu chip de înger – poveste de dragoste imaginară
Violenţa naşte demoni şi răneşte îngeri
Cascadele de râs şi cojile de portocală
Trupul ei mă încolăcea molatic
Frumos mai scrii, poate ar trebui să te apuci de o carte :)
Chiar aşa? De ce nu te-apuci de-o carte???
În fine, ai scris şi tu ceva pentru tine, nu pentru Superblog, care ne-a obosit şi pe mine, şi pe tine, dar şi pe cititorii noştri. Când m-am apucat de Superblog, aveam constant peste 2000 de cititori, cu un vârf de peste 3200. Acum, am ajuns la 550-750. Probabil că la fel s-a întâmplat şi cu ceilalţi. Avem de recuperat.
Și pe mine m-au obosit concursurile astea. Frumos scris, am uitat cât de bine te simți după ce-ți ușurezi sufletul scriind :D
da, simtitor, miscator, meditativ si sincer. bravo! :) placut ce citit-am!
Curge în casacade scrisul tău și, asemeni căderii de apă, umple zarea de frumos, mireasmă și muzică strigată, simțită, inhalată, prezentă. Frumoasă cascadă de cuvinte răsună azi la tine, mi-a umplut sufletul de bucuria lecturii. Fie-ți și ție sufletul plin de bucurie!
Cuvinte frumos potrivite, ca margelele de toate culorile intr-un sirag fermecator.
Duminica placuta, Vienela, si La multi ani de Ziua Romaniei !
poate ca-ntr-un twilight, un el rece la piele si foarte cald inauntru urmareste cu pasii si ochii din minte o biata ratacita in noapte si intuneric fara de lumina si nu vrea decat s-o ajute s-o gaseasca. iar ea-l apara si pe el de ceva ce simte doar ea. parfumat si spumos! :)
de foarte mult timp nu am citit ceva atat de profund,care intra in inimile multor dintre noi,multumesc
Şi restul e tăcere! Da! O tăcere binevenită după o lectură rafinată, plină de emoţii în cascade! Descătuşarea cuvintelor tale spune multe!
Mulţumesc! :) Numai bine!
Foarte frumos ai scris, Vienela. Cred ca te-ai descarcat cumva de toata incrancenarea din ultimele luni si acum cuvintele-‘i curg in cascade. Si povesti. :)
O frumoasă povestire ce ne reliefează IMAGINEA, dar acoperă sufletul cu un văl străveziu, ce mai mult lasă vederii decât ascunde cascada senzațiilor ce-l cuprind. Totu-i culoare și parfum, senzație și emoție trăită.
Prea frumos pentru o simplă schiță, pare începutul nesfârșitului!
Da, și eu așteptam să mai fie…
Si restul e parfum de cuvinte ce curg in cascada, imbinate atat de frumos, la fel cum si natura a creat curgerea in cascada a apei.
E frumos, cu culori foarte sensibile, tabloul pe care l-ai zugravit in aceasta poveste. Exprimarea e atat de plastica incat mi-a fost foarte usor sa-mi imaginez totul. Ca un fel de film, un scurt metraj. Pentru ca imaginile vizuale sugerate sunt foarte reusite. Si parca voiam sa mai fie…
Metafora totala. Metafora superba, dar pe mine m-au intristat aceste randuri! Poate am inteles gresit; poate n-am inteles… :)
Zile fericite iti doresc!
Vienela aceasta, a cuvintelor cascada, s-a aratat mai rar dar incredibil de frumos. Ai prins, parcă, şi mai multă forţă şi nu degeaba zeii au fost darnici cu tine: daruri de la superblog, de la google, chiar de la cei ce te citesc. Se vede că faci cu pasiune ceea ce faci. Pe lângă tine, eu par un fulg derutat de aerul tare, de zgomotul cascadelor reale, sau nu, dar stiu că esti pe aproape
N-am citit asta la vremea ei. Mă bucur că ai scos-o din nou la lumină acum.
Nu e de mirare că se întreabă lumea de ce nu scrii o carte.
La vremea respectiva am fost tare mandra de ea, insa acum am senzatia ca ar avea nevoie de multe slefuiri. :)
Lumea intreaba uneori doar pentru a arata ca apreciaza un text. Dar cati ar citi sute de pagini pline cu asa ceva? :p
Pui aşa ceva în doze rezonabile, pe lângă o acţiune palpitantă. :)
Greu rau la mine cu actiunile palpitante. :))))