Dacă îmi spunea cineva ieri dimineaţă că îmi voi petrece seara în mall, la Cinema City Ploieşti, urmărind alături de Bogdana un film , aş fi râs ca la o glumă bună. Şi totuşi, minunea s-a petrecut!

Am primit o invitaţie pe care nu aveam cum şi de ce să o refuz. Invitaţia de a participa la gala de vizionare a filmului Poziţia copilului, cel care a fost premiat cu Ursul de aur la Festivalul internaţional de film de la Berlin. Premiat, premiat, dar vă spun sincer că am plecat de acasă fără prea mari aşteptări de la acest film, probabil din cauza experienţelor anterioare avute cu unele filme româneşti.

Nu mă aşteptam să aibă un impact atât de puternic asupra mea. Poziţia copilului este un film despre familie, despre viaţă, despre relaţii tensionate, dar şi despre traficul de influenţă pe care îl cunoaştem toţi. Este un film în care multe mame care au un singur băiat se vor regăsi măcar parţial. Un film în care şi băieţii ce au crescut fără fraţi şi cu o mamă prea grijulie se vor regăsi pe alocuri.

Luminiţa Gheorghiu joacă excepţional în rolul mamei care încearcă să îşi protejeze şi controleze copilul, deşi el este deja adult. Relaţia tensionată dintre ei, provocată de Cornelia, mama care îşi sufocă propriul fiu din prea multă dragoste faţă de el, m-a făcut să descopăr traumele psihice ale “copilului” fără personalitate, copil care se răzvrăteşte contra mamei în încercarea de a se elibera, de a se maturiza, de a-şi lua viaţa în propriile mâini.

Un accident nefericit provocat de Barbu, fiul cu personalitatea călcată în picioare, soldat cu moartea unui copil, scoate la lumină obişnuinţa oamenilor cu bani de a-şi muşamaliza greşelile, corupţia din sistemul românesc,  conflictele dintre membrii familiei, agresivitatea omului care nu mai judecă limpede, fără a lăsa vreo clipă impresia de fals, de forţat. Totul pare real, iar actorii joacă magistral. Am rămas impresionată de felul în care îşi interpretează rolurile Luminiţa Gheorghiu şi Ilinca Goia. Poziţia copilului este mai mult decât un simplu film, este o lecţie de viaţă dansată pe melodia Meravigliosa creatura, a Giannei Nannini, o lecţie pe care orice familie ar trebui să o înveţe.

Este un film care trebuie văzut la cinema, un film care aseară a fost aplaudat îndelung, un film care îmi va dăinui mult timp în memorie. Fiind gală de vizionare a filmului, ni s-a oferit posibilitatea de a vorbi cu cele două actriţe, de a le pune întrebări. Nu am profitat de această şansă. Erau deja înconjurate de o mulţime curioasă, de oameni care se grăbiseră să se adune în jurul lor. Nu înţeleg ce întrebări li s-ar fi putut pune, nu ştiu ce mai era de spus în afară de un simplu şi sincer “Mulţumesc”.