Skip to main content

Povestea poveştii cu arhitecturi

Povestea poveştii cu arhitecturi e simplă şi încă îmi aduce un zâmbet ghiduş pe chip. Lucram de zor la experimentul meu de blogging, deşi aveam ochii cârpiţi de somn. Era duminică dimineaţa. Nu mişca nici musca prin casă (normal, fusese prinsă, torturată şi executată de Miţi). Ajunsă pe blogul Digodanei, am dat peste o poveste cu arhitecturi. Începutul nu avea legătură cu subiectul, dar aşa am aflat ce este de făcut în cazul în care doreşti să devii mai cult: e musai să ai permanent în portbagaj o carte şi un hamac, pentru a profita de orice moment liber. 😀

În drumul ei spre birou, zăreşte Digodana, uimită peste măsură, doi. “Sunt doi şi sunt goi”. Eu, somnoroasă şi cu creierul încă setat pe emisiunea văzută în noaptea ce abia trecuse (cheaters), citesc în fugă despre o clădire, citesc despre doi-goi şi îmi imaginez că un cuplu de tineri dezinhibaţi făceau dragoste la colţul vreunui bloc, în văzul trecătorilor oripilaţi. Citesc mai departe şi aflu că e vorba despre două nuduri de bărbaţi. Aoleu! îmi spun în gând. Ce şoc trebuie să fi avut biata fată!

Dar mirarea mea nu se opreşte aici! Cei doi aveau câte 2,5 metri înălţime. Ce soi de fiinţe sunt astea? Ce întâmplare venită parcă din cărţi e asta? Cei mai înalţi doi bărbaţi de pe planetă fac sex în mijlocul Clujului, rezemaţi de ziduri? Ah, stai, că Digodana le-a făcut şi poze, să vadă tot poporul neruşinarea lor. Nu mă reped să le caut în josul paginii, căci asemenea momente se savurează pe îndelete. Îmi spun în gând că erau probabil beţi sau drogaţi, ca pentru a-mi explica inexplicabilul.

Citesc mai departe, în timp ce cafeaua mi se răceşte în ceaşcă, uitată. Sunt acoperiţi cu frunze sau cârpe, deci încă nu fac sex, ci sunt la preludiu. Frate, dar nici un trecător nu le întrerupe dansul murdar? ţipă gândul meu oripilat. Bine că sunt copiii în vacanţă şi dorm până târziu. Asemenea scene sunt greu de digerat chiar şi de către adulţi, îmi mai spun eu, încă indecisă dacă să râd, să plâng, să mă revolt. Imaginaţia mea lucrează febril. Parcă îi văd în faţa ochilor, pachete de muşchi acoperite de piele bronzată, mişcându-se la unison, sfidători sau doar nepăsători la reacţiile trecătorilor.

Bărbaţii trec indiferenţi pe lângă acest spectacol, ba chiar o şi claxonează nervoşi pe Digodana, care este în continuare stupefiată. Uimită peste măsură sunt şi eu. M-aş fi aşteptat să aflu că au urlat scârbiţi sau excitaţi, că au aruncat cu roşii în cei doi-goi. Poate că lor le erau destinate claxoanele. Sculptor? Despre ce sculptor vorbeşte Digodana? Dau pe repede înainte şi … Dezamăgită, aflu că nu este vorba despre bărbaţi reali, ci de un basorelief aflat pe una dintre clădirile Clujului.

Decizia mea este luată. Voi colinda în lung şi în lat Ploieştiul, cu ochii pe clădirile ridicate de-a lungul vremii, pentru a vedea dacă nu cumva mi-a scăpat ceva în cei peste 40 de ani trăiţi aici, ceva despre care aş fi putut vorbi în articolul Arhitectural.

Comments
  • Mariana September 8, 2014 at 9:20 am

    Eu tindeam sa cred ca cei doi sunt din filmul “Terminatorul” cu Arnold :))

  • Javra September 10, 2014 at 12:53 pm

    M-am speriat: la început credeam că vrei să scrii despre “Povestea poveştilor” pentru adulţi a lui Creangă…

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.