Poveste despre prietenia dintre două femei

Să nu mă întrebați dacă această poveste despre prietenia dintre două femei este reală sau imaginară. Nu cred că are vreo importanță. Vreau doar să aflu de la voi dacă ați întâlnit asemenea situații de viață. Vreau povești asemănătoare și concluzii, dacă e posibil.

Viaţa, crudă uneori, le despărţise cu foarte mulţi ani în urmă, lăsându-le doar amintirea a ceea ce fusese cândva între ele. Frumoasa prietenie le dăinuia în memorie nu doar lor, ci şi celor care le cunoscuseră. Întreg cartierul şi întreaga şcoală ştia că fete mai apropiate şi mai atente una cu cealaltă rar pot fi văzute. Erau întotdeauna sufletul petrecerilor, făceau glume bune, inteligente. Erau frumoase, cuminţi şi spontane.

Înaltă, cu ochi de azur şi păr de aur, Mona plecase într-un oraş mare, la capăt de ţară, urmându-şi soţul. Terminase o şcoală, îşi făcuse un rost, cum spuneau bătrânele din cartier, dar nu avea copii. Vindeca în schimb copiii altora. Le aducea alinare în zilele grele, când boala li se instala în corp.

Era medic. Un medic renumit, care avea cabinet propriu și clienţi care veneau din tot judeţul. Părea să fi găsit reţeta unei vieţi bune. O casă mare, două maşini în garaj, vacanţe petrecute pe plaje îndepărtate şi însorite. O femeie realizată, după standardele societății.

Frumoasă era şi Iulia. Cu părul negru revărsat pe spate, ochi căprui sclipind înţelept și trup bine conturat. Soarta nu îi adusese nici case, nici maşini, nici vacanţe pe plaje de aur. Avea în schimb două fetiţe cuminţi. Doi îngeraşi care îi dăruiau clipă de clipă bucurii. Fetiţele îi erau toată averea.

Soţul plecase demult, pe vremea când copilele erau micuţe. Iulia nu se speriase, deşi regreta că îi vor creşte fetele fără tată. Avea două mâini, avea două picioare şi capul pe umeri. Putea munci pentru comorile ei.

Această poveste despre prietenia dintre două femei are și un final, nu tocmai fericit

Ziua în care s-au regăsit cele două prietene a fost emoţionantă. Au curs lacrimi de fericire. Râuri de vorbe şi de amintiri s-au revărsat afară din matcă. Parcă nu se mai săturau una de alta. Ar fi vrut să cuprindă în câteva ore toţi anii în care nu ştiuseră nimic una de alta. Toţi anii în care nu se văzuseră, dar se gândiseră una la alta.

Mona îi povestea despre accidentul care o adusese în situaţia de a nu avea copii. Iulia o compătimea şi îi vorbea despre fetiţele ei. Mona îi vorbea despre anii de facultate. Emotionată, povestea despre soţul blând şi atent pe care îl iubea şi care îi făcea toate poftele. Cu mândrie îi vorbise și despre cabinetul pe care îl deschisese, despre satisfacţiile pe care le avea ajutând copiii.

Iulia îi descria anii în care luptase pentru a câştiga divorţul, pentru a opri fetele la ea. Știuse din prima clipă ca le putea creşte frumos chiar și singură. Ştia şi ea ce înseamnă viaţa unui medic. Nu pentru că ar fi făcut o asemenea şcoală, ci pentru că lucra ca menajeră în casa unuia. În clipa când aceste vorbe au fost rostite, ochii Monei s-au deschis mari. Buzele s-au strâmbat a dispreţ. S-a scuzat, amintindu-şi că o aşteaptă treburi importante, că nu mai poate rămâne la depănat de amintiri.

Sigur, se vor revedea curând şi îşi vor continua poveştile. De atunci au trecut mulţi ani. Iulia nu mai speră ca Mona să îi răspundă la telefon. A înţeles că viaţa i-a schimbat prietena. De fapt, are impresia că prietenia lor a durat doar atâta timp cât au fost pe picior de egalitate. O nouă dezamăgire, un nou rid pe frumosul chip al Iuliei.

Nu uita că mă găsești și pe:

Dacă ai timp, poate vrei să citești și:

Un Atlas modern – poveste imaginară tristă

Poveste inspirată din realitate – Salcâmul din tren

Rochia albă elegantă de pe plajă – poveste

Poveste cu prințese

Copilărie de poveste într-o scurtă poveste

Povestea micuţului Ralph şi a neamului său de cacadu

Ultimul an de școală generală

O prietenie ca în poveștile din cărți

Prietenia – compunere pentru elevii de școală

5 rucsacuri moderne de la We Velvet care te vor cuceri

 

Poveste despre prietenia dintre două femei