Poveste despre o mama cu trei copii
Isi iubise sotul mai presus de orice; mai presus de cuvinte, de conveniente, de bariere sociale, acolo unde doar inima dicta, nepasatoare fata de gura lumii, simtitoare fata de fiecare respiratie a barbatului adorat. Asa cum altii daruiesc persoanelor iubite flori, pantofi sau chiar masini de lux, ea ii daruise trei copilasi, trei ingeri despre care credeau ca le seamana leit.
Unul era indraznet si fara de rusine. Nu de putine ori ii pusese in pericol pe toti ai casei. Altul era moale, cu o personalitate cvasi-inexistenta. Parea ca doarme pe el. Cel mic, spirit ager, cu ochisori ca de margele negre, tacea si facea. Din pacate, nu intotdeauna lucruri bune.
Cele trei gurite flamande sileau parintii sa plece de cu zori din casa. Barbatul alerga intr-o parte, femeia in alta, umpland tolbele cu merinde. Se intorceau franti de oboseala, dar fericiti ca familia lor avea de toate, ca odraslele nu simteau greutatea vietii. Pana intr-o zi, cand barbatul nu s-a mai intors. L-au asteptat la poarta, cu ochii mijiti spre departari, cu gandurile tulburate, cu teama in suflete. Femeia a iesit in drum, a intrebat in stanga si in dreapta, i-a mers pe urme. Barbatul nu era nicaieri. Disparuse…
Povești scurte, personaje simpatice și ilustrații de excepție, toate într-o carte educativă pentru cei mici. Povesti pentru copii de 1-5 ani.
Greu s-a acomodat cu lipsa lui si greu a indurat de una singura, incercand sa isi creasca puii. Se strecura in rotile de cascaval, asa cum vazuse la inteleptele satului, cautand miezul dulce si cremos, din care sa faca sandviciuri pentru neamul soricesc. Alerga intr-un suflet la copilasi, ii hranea si ii spala, cu toate ca nu mai erau chiar mititei.
Dragii de ei, cum sa ii trimita la munca de pe acum? Lasa, ca vor avea destul timp sa se chinuie in lupta cu viata asta marsava, cand ea nu va mai fi, gandea biata femeie, stergand o lacrima prelinsa din ochii imbatraniti de griji.
Ca in orice alta familie branzoasa, mama era baza, stalpul pe care se sprijineau ceilalti. Chiar franta de oboseala, nu pregeta cand era vorba de copilasii ei. Ii inghesuia langa trupul ridat, pentru a-i incalzi, le aduna boabe de roua in frunze facute caus, le spunea povesti si poezii despre copii cuminti si harnici, din care ei nu pricepeau nimic.
Stateau, dupa cum le era firea, in ceata diminetii, cu mainile intinse, asteptand sa cada din cer sau din tolba mamei bucatele gustoase, fara sa observe ca erau tot mai neindestulatoare. Pana intr-o zi, cand mama nu a mai putut. A adormit si … nu s-a mai trezit…
Invataminte sa traga din poveste parintii ce isi cocolosesc prea mult odraslele… Poveste despre o mama cu trei copii…
Imagine primita dintr-un copac aparte.
Poate pe şoricioi l-o fi înhăţat vreo mâţă haină! :)
Emoţionant…
Trist, nu-ti sta in fire.
Lecția asta e bună pentru cei care iau totul ca și cum li s-ar cuveni sau cred că „șoricioaica” are vreun elixir pentru viață veșnică…
Ce Dumnezeu să mai scrii despre brânză?! Dă-o în brânză!
A mea cu siguranta nu, ca sta incuiata in casa. :D
Multumesc frumos!
Stai sa-ti povestesc. Planuisem o alta poveste pentru aceasta poza, dar dimineata, cand sa ma apuc de scris, am auzit o vecina pe hol cum se plangea ca nici unul dintre copii nu isi cauta serviciu, sa o ajute cu intretinerea si toate cele… :)))
Tristă poveste, Vienela. Încerc mereu să nu-mi cocoloşesc copilul, nu ştiu însă, cât de mult reuşesc.
Ce situatie ciudata. Acei 3 copii erau totusi oameni adulti ? Adica poate aveau de studiat sau alte chestii. Si daca erau adulti de ce voiau sa stea cu mama lor plus 3 frati in acelasi apartament. Mi se pare o situatie total horror. Adica daca eu as fi avit 2 frati pe capul meu plus rivali cu mine re atentia mamei mele eu cred ca de mult as fi dat bir cu fugitii de acolo pt ca pe mine precis ma dominau, la mama nu apucam sa ajung oricum, probabil nici nu mai apucam sa mananc, mama s-ar fi ingrijorat in plus pt mine, eu nu as fi stiut cum sa o ajut pe mama sa nu fie ingrijorata, m-as fi simtit total incompetent si inutil sau prost plasat in acea pozitie…e posibil sa-mi fi luat serviciu chiar de la 14 ani numai ca sa capat incredere in mine insumi. Pe urma fratii rivali si-ar fi luat si ei serviciu ca sa fie mai cu mot decat mine, ca eu nu sunt asa competitiv, dar ei precis rrau mai mult decat mine, si daca eu eram de ex baiat de pravalie, un frate precis ajungea insoector financiar si celalalt budinesmann si patron de magazin universal. Dar astia 3 chiar asa de necompetitivi si molai sa fie ? Poate sunt deprimati sau au altfel de handicapuri, pt ca situatia a 3 frati apatici mie mi se pare destul de rara asa ca probabilitate.