Isi iubise sotul mai presus de orice; mai presus de cuvinte, de conveniente, de bariere sociale, acolo unde doar inima dicta, nepasatoare fata de gura lumii, simtitoare fata de fiecare respiratie a barbatului adorat. Asa cum altii daruiesc persoanelor iubite flori, pantofi sau chiar masini de lux, ea ii daruise trei copilasi, trei ingeri despre care credeau ca le seamana leit. Unul era indraznet si fara de rusine. Nu de putine ori ii pusese in pericol pe toti ai casei. Altul era moale, cu o personalitate cvasi-inexistenta. Parea ca doarme pe el. Cel mic, spirit ager, cu ochisori ca de margele negre, tacea si facea. Din pacate, nu intotdeauna lucruri bune.

Cele trei gurite flamande sileau parintii sa plece de cu zori din casa. Barbatul alerga intr-o parte, femeia in alta, umpland tolbele cu merinde. Se intorceau franti de oboseala, dar fericiti ca familia lor avea de toate, ca odraslele nu simteau greutatea vietii. Pana intr-o zi, cand barbatul nu s-a mai intors. L-au asteptat la poarta, cu ochii mijiti spre departari, cu gandurile tulburate, cu teama in suflete. Femeia a iesit in drum, a intrebat in stanga si in dreapta, i-a mers pe urme. Barbatul nu era nicaieri. Disparuse…

Greu s-a acomodat cu lipsa lui si greu a indurat de una singura, incercand sa isi creasca puii. Se strecura in rotile de cascaval, asa cum vazuse la inteleptele satului, cautand miezul dulce si cremos, din care sa faca sandviciuri pentru neamul soricesc. Alerga intr-un suflet la copilasi, ii hranea si ii spala, cu toate ca nu mai erau chiar mititei. Dragii de ei, cum sa ii trimita la munca de pe acum? Lasa, ca vor avea destul timp sa se chinuie in lupta cu viata asta marsava, cand ea nu va mai fi, gandea biata femeie, stergand o lacrima prelinsa din ochii imbatraniti de griji.

Ca in orice alta familie branzoasa, mama era baza, stalpul pe care se sprijineau ceilalti. Chiar franta de oboseala, nu pregeta cand era vorba de copilasii ei. Ii inghesuia langa trupul ridat, pentru a-i incalzi, le aduna boabe de roua in frunze facute caus, le spunea povesti despre copii cuminti si harnici, din care ei nu pricepeau nimic. Stateau, dupa cum le era firea, in ceata diminetii, cu mainile intinse, asteptand sa cada din cer sau din tolba mamei bucatele gustoase, fara sa observe ca erau tot mai neindestulatoare. Pana intr-o zi, cand mama nu a mai putut. A adormit si … nu s-a mai trezit…

Invataminte sa traga din poveste parintii ce isi cocolosesc prea mult odraslele…

familie de soricei

 

Imagine primita dintr-un copac aparte.