Dacă îi rezem capul pe încheietura mâinii, am senzaţia că încape aproape tot în palmă. Mângâierea mea este uşoară, încă temătoare, cu toate că adună în ea o dragoste nemărginită, o dragoste ce ar putea tăia cerul în bucăţi şi ar putea strivi munţii. Încă nu ştie cât de mult îl iubesc. Nu cunoaşte lumea, nu ştie că a intrat în viaţa mea ca un dar pe care decembrie a vrut să mi-l ofere. Căldura ce mă învăluie când îl privesc topeşte florile de gheaţă de pe geamuri şi nămeţii prin care calc atunci când ies din casă.

E decembrie încă, e ziua de Crăciun, şi-n casă miroase a portocale. În suflet mi-e cald şi mi-e bine. Viaţa mi-e filă de poveste, iar povestea se scrie clipă după clipă, într-un vârtej dulce, rotund, ameţitor, un vârtej cu parfum de iubire, de inocenţă, de mirare, de colinde cântate fals, de crenguţe de brad împrăştiate prin casă, de cadou viu cuibărit într-o palmă. Încă nu simt că sunt mamă. Sunt doar un om simplu ce a primit de la viaţă cel mai valoros cadou, un pui de om frumos şi sănătos. E povestea primului nostru Crăciun, un Crăciun de poveste întâmplat acum 21 de ani!

E decembrie încă. 2014. Se apropie ziua de Crăciun. Voi cânta, la fel de fals, colinde, voi lăsa aroma portocalelor să invadeze casa şi îmi voi îmbăta sufletul în parfumul fericirii de a avea două mogâldeţe blănoase, un Moş Crăciun tânăr ce mă iubeşte şi ştie că iubesc deodorantul Tesori D’Oriente şi un pui de om devenit OM.

pisici frumoase

cu palarie

Vă doresc din toată inima să aveţi un Crăciun de poveste şi să vă îmbătaţi sufletul în parfumul fericirii!

PS: Poze cu Moş Crăciun nu pun… :-P