Inventează o poveste cu vulcani, brăţări, pisici, dragoni, copii şi balene

Nepoții mei, David și Lorena, m-au rugat într-o zi să inventez o poveste cu vulcani, brăţări, pisici, dragoni, copii şi balene. Nu eram chiar pregătită, dar m-am străduit, iar copiilor le-a plăcut.

Poveste cu vulcani, brăţări, pisici, dragoni, copii şi balene

Crescuse David într-o jumătate de an cât alţi copii într-un an. De-acum era băiat mare, mergea la grădiniţă fără să plângă. Punea întrebări mereu, pentru a învăţa despre pământ, animale şi plante.

Îl atrăgeau în primul rând vulcanii şi lava ce se scurge când aceştia erup. “Mi-ar plăcea să plec într-o expediţie, să văd vulcanii de aproape!”, a spus David într-o zi.

De la gând la faptă nu a mai fost decât un pas. A pregătit de seara ghiozdănelul, băgând în el senvişmechere, hărţi, busole şi un aparat de fotografiat. Apoi a discutat cu surioara lui mai mare, Lorena, care i-a spus:

-David, nu putem pleca în expediţie fără brăţările prieteniei. Ele ne vor purta noroc pe drum şi ne vor ajuta să fim uniţi la bine şi la rau. Uite, îţi dăruiesc o brăţară la care am muncit mult în vacanţa de vară. Albul este simbolul prieteniei noastre, negrul reprezintă pământul pe care vom păşi, iar portocaliul ilustrează lava vulcanilor pe care îi iubeşti.

 

-Cum de nu m-am gândit că vom avea nevoie şi de un talisman care să ne poarte noroc? Îmi dau seama că un băiat, oricât ar fi de puternic şi curajos, tot are nevoie de o surioară care să se gândească la cele necesare.

Plecarea spre tărâmul de poveste cu vulcani, brăţări, pisici, dragoni, copii şi balene

De cum s-a luminat de ziuă, cei doi copii au plecat spre vulcanul care se pregătea să erupă. Ştiau că nu se pot apropia foarte mult de el, din cauza lavei ce arde totul în cale. Doreau să surprindă în fotografii momentul când pământul ar fi fost acoperit de portocaliu fierbinte.

A fost un drum lung şi greu, dar cei doi copii s-au ţinut de mânuţe şi au înaintat curajoşi, pas cu pas. Au întâlnit flori ce le-au dat din parfumul lor proaspăt, copaci care le-au făcut umbră şi păsări care le-au cântat.

La prânz, când soarele era în vârful cerului, au ajuns aproape de vulcan, la timp pentru a vedea cum lava cobora încetişor spre oraş.

În timp ce David făcea poze, Lorena a observat cum două pisicuţe se jucau liniştite în iarba deasă, fără să îşi dea seama de pericol. L-a strigat pe frăţiorul ei şi împreună au fugit spre micile animale, să le salveze.

David, fiind băiat curajos, a luat în braţe pisica neagră ce părea aproape sălbatică, iar Lorena, fetiţă frumoasă şi delicată, a luat în braţe pisicuţa mai mică, ce avea blana gri cu dungi negre.

Lava vulcanului cobora din ce în ce mai repede, arzând în calea sa tot ce întâlnea. Copiii s-au dat câţiva paşi în spate şi au urmărit fascinaţi portocaliul ce acoperea pământul.

Când erupţia s-a oprit, din craterul vulcanului a ieşit un dragon fioros, portocaliu, ce scuipa flăcări. Avea colţi albi ca de lup şi aripi uriaşe cu care bătea nervos aerul.

David nu s-a speriat. A scos din ghiozdan fluierul fermecat şi a suflat în el cu putere. Lângă copii a apărut imediat un dragon albastru, de o frumuseţe rară. Le-a făcut semn să se urce pe spatele său, s-a ridicat în aer şi a pornit lupta.

Dragonul portocaliu scuipa flăcări fierbinţi, iar dragonul albastru scotea pe nas jeturi de apă rece, cu care stingea focul cel rău.

Lupta a durat până seara, când dragonul albastru, încurajat de David şi Lorena, a reuşit să arunce un ultim jet de apă cu care a învins dragonul portocaliu. Şi-a luat apoi zborul, îndreptându-se spre un alt vulcan.

 

Pământul fusese inundat. Părea că nu vor avea scăpare cei doi copilaşi şi pisicuţele lor, cărora le puseseră numele Miţi şi Pufi. Încercau să înoate aşa cum făcuseră la mare, însă oraşul era departe, iar ei tot mai obosiţi.

Atunci a întins Lorena de brăţara făcută din elastice. Imediat, din apă a scos capul o balenă care le-a cântat:

-David şi Lorena,

Eu sunt blânda Balena,

Îmi place să mă distrez

Şi copiii să-i salvez.

Urcaţi pe spinarea mea,

Să vă scap de apa rea!

David iubise întotdeauna balenele, aceste animale frumoase, inteligente şi atât de blânde. Până şi Moş Crăciun ştia asta, din moment ce îi pusese sub brad o jucărie de pluş ce reprezenta o balenă, cu care băieţelul dormea noapte de noapte.

Lorena, harnică şi mereu atentă la frăţiorul său, a îndepărtat de pe spatele balenei melcii şi scoicile care călătoreau gratis. S-au aşezat comod, iar balena a plecat înot spre oraşul unde pe copii îi aşteptau îngrijoraţi părinţii lor.

Expediţia s-a încheiat cu bine. David şi Lorena au jurat să apere întotdeauna balenele şi să povestească tuturor despre minunata lor aventură. Mătuşa lor le-a meşterit o balenă albastră ce nu seamănă întocmai a balenă, dar de care s-a îndrăgostit întreaga familie, de la pisicuţe şi până la soţul mătuşii Vienela, unchiul Manai. :)

Dacă ai timp, poate vrei să citești și:

Poveste despre dăruire

Un gest neașteptat de simplu și de firesc

Povestea unui câine ciobănesc corb – Jurnalul unui Sultan 4

Poveste despre o mama cu trei copii

Peripeţiile micului călător – poveste cu pisici

Copil traumatizat de pierderea pisicii

Povestea micuţului Ralph şi a neamului său de cacadu

Top cărți beletristică pe care să le citești în 2021

Puișorul moțat, versuri de Elena Farago – poezia pentru copii

Să ne cântărim vorbele și faptele când educăm copiii

Nu uita că mă găsești și pe:

• Facebook – https://www.facebook.com/vienela.ro
• Instagram – https://www.instagram.com/vienelas/?hl=ro
• Youtube – https://www.youtube.com/user/TheVienela/videos