Skip to main content

Pot recunoaşte învingătorii

Astăzi (6 mai 2015)… este ziua lui. Nu l-am mai văzut de o viaţă, nu ştiu pe unde este, nu îi pot face urări. Îmi rămâne doar să recitesc un fragment din scurta şi inocenta noastră poveste de dragoste, să retrăiesc în gând, pentru o clipă, mirajul acelor zile, apoi să mă întorc la treburile mele, cu un zambet nostalgic întipărit pe chip. Mă aşteaptă un calcan în frigider, o scrumieră nespălată pe birou şi un soţ nerăbdător să mă scoată la plimbare prin grădina zoologică.

Afară… se ţine cea mai bună cură de slăbire. Îmi urmează cineva exemplul?

În grădina… fiecărui bloc din cartierul meu trăieşte cel puţin o pisică.

În casă… ne petrecem o mare parte a vieţii. Este important să ne simţim “acasă”. Unii adoră să trăiască în case-muzeu, unde fiecare lucruşor are locul său şi toate lucesc de curăţenie. Alţii se simt mai bine când patul este nefăcut, cărţile sunt împrăştiate pe noptieră, iar hainele zac pe fotoliu. Tu din ce categorie faci parte?

În bucătărie… am făcut aseară o boacănă. Uitasem că tava aragazului era plină de ulei. M-am grăbit să “ascund” o tigaie în cuptor, ca pisicuţele să nu aibă acces la uleiul încins. Am “scufundat-o” direct în tava cu ulei. 🙂

Sunt îmbrăcată cu… bluză gri petrol şi pantaloni albaştri.

Ce muzică ascult acum… picătura chinezească din bucătărie. 😀

Ce cărți citesc zilele astea… Suspendaţi într-o rază de soare, de Ben Ami. Abia aştept să vă povestesc despre ea.

Ce mai meșteresc eu… scriu, scriu, scriu…

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să scriu pe blog despre cărţile pe care le-am citit în ultimul timp.

Am învățat… că pot citi pe chipul omului dacă este/va fi sau nu învingător. Am pariat pe Michael de la primul episod. La fel de bine mă descurc atunci când vine vorba despre caii de curse.

Sunt recunoscătoare… celor ce dau share articolelor mele.

Mă gândesc… la motivele pentru care un blogger ar încerca să inducă altora ideea că linkurile dofollow fac rău. Să fie doar dorinţa de a avea de scris pe blog sau e ceva mai urât la mijloc? Pe blogul acesta, cu vreo 4-5 excepţii (când mi s-a cerut expres), toate linkurile sunt dofollow. Vi se pare că îi merge rău blogului meu? 😀

Aștept/sper… să îmi regăsesc blogul pe cât mai multe bloguri (cu link dofollow, desigur), măcar pentru a-i dovedi respectivului blogger (şi celor care îl cred) că se/ne înşeală.

Un citat/proverb favorit

Vrea pe alţii să-i înveţe

Fiindcă priceput se crede,

Tot mereu el dă poveţe,

Dar pe care nu le crede.

Epigramă de Petre Gigea-Gorun.

O fotografie preferată… pisicuţă găsită şi pozată undeva în cartierul vest din Ploieşti.

 pisica alb negru foarte frumoasa -1024x768

Jurnal de femeie simplă, pagina 72.

Comments
  • Radu May 6, 2015 at 9:24 am

    🙂 Mmmm…
    Calcan? Şi cum îl faci?

    • Vienela May 12, 2015 at 8:04 am

      Of, ori am gasit eu reteta gresita pe net, ori calcanul nu e bun de nimic. Nu mi-a placut deloc, desi eu sunt innebunita dupa peste. Nu mai cumpar niciodata asa ceva. :))

      • Adriana May 12, 2015 at 8:08 am

        ..tu esti sigură că era calcan? E unul din cei mai buni şi scumpi pesti. Mie nu-mi place pestele decat prajit şi cu mamaliga, restul de plachii, saramura şi ce se mai face din ei, le mănânc doar la cei ce fac din gatitul cu peste arta. Dar calcanul e minunat, chiar si eu ştiu asta..

  • Adriana May 6, 2015 at 9:47 am

    Cred că ştii deja că prefer să trăiesc in casă muzeu, decat in dezordine. Am trait şi asa cum spui, dar cred ca, in primul rand, vârsta nu mai permite astfel de trăiri. Dar asta e doar preferinţa mea, plus dorinţa aia nebună de a nu lăsa să se vadă că tovarăşii noştri din locuinţă sunt niste caini. Cu linkurile m-ai pierdut, dar nici nu mă interesează prea tare, recunosc, eu făcând parte din cei pentru care blogul e doar o cutie de adapostit scrierile ce s-ar pierde altfel. În rest fă ce-ţi place, cum îţi place ţie, nu altuia. Câte bordeie, atâta obiceie.

    • Vienela May 12, 2015 at 8:10 am

      Nu, nu cred ca e varsta, ci mai degraba ti-ai schimbat obiceiurile si mentalitatea. Eu, cu fiecare zi ce trece, devin tot mai delasatoare. Am ajuns sa cred ca viata e prea scurta pentru a petrece jumatate din ea spaland vase si dand cu mopul pe jos. :))
      Mereu te-am invidiat pentru seninatatea cu care privesti blogul. 😉

      • Adriana May 12, 2015 at 8:24 am

        ..eu totdeauna am fost ordonata, organizata şi despre momentele de dezordine nu-mi aduc aminte cu plăcere. Tu ai mentalitate de artist, cunosc cativa care asa gandesc, ca e aiurea sa faca curat sau altceva, cand pot crea lucruri minunate. Doar ca ei au menajere. Apropo, in afara subiectului, ai vaccinat catelul? M-a speriat voma şi apatia. La căţeii mici pot fi fatale, dacă nu au profilaxia de la veterinari.

        • Vienela May 12, 2015 at 8:28 am

          Pacat nu eu nu creez nimic memorabil. Si nici nu imi permit menajera. :)))
          Of, nici la medic nu am ajuns, ca Mihai ar fi trebuit sa primeasca pe 10 salariul si inca nu avem banii in casa. Abia diseara… 🙁
          Bruno nu e apatic. Se joaca, alearga, e vioi. Doar ca a mancat bobitele lui aseara, iar peste noapte a dat iama in bobitele pisicilor si cred ca a exagerat putin. Mancase si niste supa de pui…

          • Adriana May 12, 2015 at 8:33 am

            ..da, iţi spuneam că bobiţele de pisic nu sunt ok pentru ei. Au proteină multă şi dau indigestie. Lasă că va fi bine, dar imi fac griji. De obicei cateii mici sunt ”periculosi” pentru celelalte animale, nevaccinaţi, dar şi pentru evolutia lui. Alţii nu au nici pe naiba şi cresc oricum. Asa va fi şi cu Bruno.

          • Vienela May 12, 2015 at 8:54 am

            Le-a dat cineva jos de pe dulap, probabil crezand ca le-am uitat eu din greseala acolo cand am facut curat. Trebuie sa imi dresez si baietii, nu doar cainele. :)))
            Am discutat deja cu Mihai. Maine la prima ora mergem cu mititelul la vaccinat.

  • Javra May 6, 2015 at 6:20 pm

    Am constatat adesea că e mult mai uşor să faci dezordine decât să ai toate lucrurile la locul lor. Cert e şi faptul că în dezordinea de pe biroul meu găsesc mult mai repede ceea ce caut, decât în ordinea pe care o face altcineva. De aici a rezultat o concluzie nemulţumitoare: trebuie să-mi fac singur ordine în lucruri…

    • Vienela May 12, 2015 at 8:11 am

      Ha, ha, Ionut al meu turbeaza daca ii fac ordine prin lucruri. Sustine ca nu mai poate gasi nimic, desi eu ma straduiesc sa le asez in asa fel incat toate sa fie sub ochii lui. :)))

  • […] leșinată. Practic, prefer să scriu pe blog. Am descoperit că mă amuză grozav recitirea paginilor de jurnal din anii […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.