Naşterea mea a coincis cu momentul în care tu te-ai ridicat deasupra tuturor. Străluceai mai tare decât tot ceea ce îmi fusese dat să văd în câteva ore. Nimeni nu se putea compara cu tine. Nici măcar vecinul înalt şi subţire, care mă mângâia de câte ori bătea vântul… Văzându-te atât de frumos, de zâmbitor, de luminos, mi-am închipuit că te-ai născut pentru mine, că străluceşti pentru a-mi spune că mă placi. M-am rotit în jurul tău cu graţie, am întins gâtul spre chipul tău, aşteptându-ţi sărutările fierbinţi, m-am îmbrăcat în haine galbene, care să îţi atragă atenţia, mi-am lăsat cu falsă modestie pălăria peste ochi atunci când m-ai privit prea insistent. Erai doar al meu, nu-i aşa?

Ce alt motiv ai fi putut avea pentru a te naşte în fiece dimineaţă? Pentru ce m-ai fi îmbrăţişat cu atâta căldură? De ce am fi fost sortiţi să ne naştem în acelaşi moment? Mă împodobeam pentru tine, uimeam lumea cu frumuseţea mea şi mă lăsam admirată cu seninătate, ştiind că sunt doar a ta, că doar tu mi-ai fost sortit. Dansul meu vioi, magia pe care trupul meu suplu o răspândea în patru zări, dorinţa mea de a creşte înaltă, pentru ca tu să mă poţi vedea clar de cum ridici genele trandafirii, felul în care mă deschideam în prezenţa ta, toate au atras în jurul meu pretendenţi nedoriţi.

 

floarea soarelui invapaiata

 Nu mi-aş fi imaginat vreodată ca vei permite ca nenorocirile să se abată asupra mea, fără să mă protejezi, fără să urli, să ţipi, să te zbati pentru a mă scăpa de necaz şi de rusine! Te-ai uitat, roşu la faţă şi parcă excitat, cum eram violată… Eram pipăită, mângâiată, muşcată, încălecată, însămânţată şi apoi abandonată… Nu ai făcut nimic pentru a mă ajuta! Cum ai crezut că te voi mai iubi cu aceeaşi pasiune? Port în mine rodul păcatului, deşi nu am păcătuit cu nimic. În trupul meu fragil creşte sămânţa neagră a păcatului…

Nu mai pot ţine capul sus. Mândria mea s-a transformat în cioburi însângerate de durere şi ruşine. Îmi ascund rodul sub pălăria veştedă. Nu vreau să te mai văd, nu vreau să mai aud de tine. Îţi ignor mesajele arzătoare, îţi ocolesc privirile avide… Te voi pedepsi prin însăşi moartea mea, ce va veni curând. Rodul păcatului îmi va fi smuls cu brutalitate şi aruncat într-un container prăfuit, iar eu mă voi stinge de durere şi de dor, mutilată. Sper doar să mori şi tu odată cu mine, să nu mai ridici gene trandafirii în dimineaţa următoare!

floarea soarelui imbatranita

 

Din goana trenului supraîncins am zărit lanul împovărat de praful aşternut peste mult verde şi galben. Văzând acea mare de floarea soarelui, cu pălăriile împinse spre pământ de greutatea fructelor, mi-a venit ideea de a scrie această frântură de viaţă imaginară.