Pompei, carte scrisă de Robert Harris
Țin să anunț încă de la început că Pompei carte Robert Harris, pare să nu fie disponibilă la vânzare în România.
CARTI LA PRETURI BUNE AICI
Recenzia cărții Pompei
Mândru de meseria pe care şi-a ales-o, o meserie practicată din tată în fiu în familia sa, ştiind exact ce are de făcut şi fiind incoruptibil, tânărul inginer Marcus Attilius Primus m-a făcut să îi admir din prima clipă dârzenia, ambiţia, dorinţa de a rezolva probleme ce păreau fără rezolvare, deşi autorul doar a creionat personajele, fără să le ofere profunzime.
Alături de Attilius am urcat pe Vezuviu, am aflat cum se repara cândva un apeduct (în carte este descris pe larg Aqua Augusta, care alimenta Golful Neapolis). I-am simţit revolta faţă de corupţia celor puternici, faţă de nedreptăţile de tot felul pe care le vede la fiecare pas şi l-am văzut îndrăgostindu-se de fata celui care pusese la cale chiar u_iderea lui.
Însă Pompei, cartea scrisă de Robert Harris, este de fapt o descriere amănuntită şi bine structurată a zilelor premergătoare erupţiei iminente a vulcanului Vezuviu din anul 79 şi a momentului când lumea “scăldată în lux, dar aflată în pragul distrugerii” a pierit acoperită de lavă.
Poveşti despre sclavi nevinovaţi aruncaţi de vii în bazinul cu anghile (peşti migratori cu corpul în forma de şarpe), descrieri ale caselor luxoase, ale apeductelor, ale băilor publice, ale străzilor şi peisajelor din Golful Neapolis, întâlniri cu amiralul Pliniu cel Bătrân si cu Ampliatus, sclavul eliberat care stăpânea Pompeiul, toate la un loc au dat savoare cărţii.
Totuşi, nimic nu egalează paginile de final, în care tensiunea creşte la intensitate maximă, în care este descrisă furia Vezuviului, rememorarea semnelor pe care le-a dat şi pe care oamenii nu le-au înţeles, punându-le pe seama mâniei zeilor sau a unui cutremur şi clipele de coşmar, când vulcanul trezit la viaţă încearcă să îngroape oraşele Pompei, Herculaneum şi împrejurimile.
Întunericul de nepătruns care se lăsase peste întreaga zonă, groaza care îi cuprinsese pe toţi, “flăcări roşii şi portocalii care deşirau întunericul”, “mirosul focului, purtat de vânt, un gust iute şi pronuntat de sulf şi cenuşă”, “muntele care modificase legile timpului şi ale spatiului”, inginerul care “la fiecare pas se cufunda până la genunchi în piatra ponce” ce se abătuse peste pământ ca o ploaie, “valul de căldură care părea să stingă focurile de pe versanţii muntelui”…; aşa a început sfârşitul.
Dacă doriţi să vedeţi cu ochii minţii tabloul dezastrului, să aflaţi cine şi cum scapă din acel infern, căutaţi romanul istoric Pompei, de Robert Harris.
Sper că recenzia pentru Pompei carte Robert Harris v-a convins că merită citită. Pentru alte cărti bune pe care le recomand și/sau cărora le-am făcut mici recenzii, accesați linkurile de mai jos.
Top cărți beletristică pe care să le citești în 2021
I put a spell on you, carte de Allex Trușcă
Kamceatka, o carte de Marcelo Figueras, scriitor argentinian
Viața secretă a albinelor, de Sue Monk Kidd
Ochiul furtunii, de Patrick White
Totemul lupului, carte scrisă de Jiang Rong
Shantaram Gregory David Roberts
Cuibul de vipere, de Francois Mauriac
Caut câteva cărți de citit în vacanță (numai spunând ”vacanță” încep să am fluturași în stomac) și cred că aceasta va fi una din ele. Mulțumesc, bună recomandare!
Acum plec la biblioteca sa vad daca gasesc cartea Pompei.
Ma bucur ca ti-a placut cartea :)
Chiar ma gandeam cand am sa citesc recenzia la tine ca sa iti aflu parerea :)
Cum ai tu timp de toate,Vienela! Mulţumim pentru darurile tale. Frumos articol
Ah, ce imi place cand se recomanda carti. Iar asta, datorita formatiei mele, de fosta profa de latina, nu poate decat sa ma incante. Multumesc, Vienela!
de citit :)
Ideea asta… de a fi îngropat de viu, m-a oripilat întotdeauna. E motivul pentru care am refuzat să văd Pompeiul, deşi am trecut acum câţiva ani pe lângă el.
Pai eu zic ca poti sa-l vizitezi fara nici o problema data viitoare cand treci pe acolo, pt ca am citit pe Internet ca majoritatea oamenilor alora care au decedat acolo prezentati azi la muzeu, nu au decedat ingropati de vii, ci au decedat inhaland aer toxic cu mult monoxid de carbon si alte gaze toxice ff fierbintei de cateva de sute de grade. Au murit pe loc, din cauza ca le-au ars plamaniii asa instantaneu, si au facut imediat stop cardiac, nu s-au chinuit asa cum ar putea face cineva care e constient ca va fi asfixiat ca de ex cineva ingropat de viu.
Dacă o recomanzi tu, trebuie să-i dau o şansă.
O recenzie frumoasa, atat de bine scrisa incat m-a convins de la primele randuri ca trebuie sa citesc cartea. Despre Pompei am invatat la scoala, am vazut documentare la tv, mi-au povestit parintii mei care au ajuns in zona, dar cred ca nimic nu se compara cu lecturarea povestirii lui R. Harris. Sincer, nu cred ca voi ajunge prea curand in Italia, sa iau contact direct cu istoria. :D
Cred că va fi o lectură interesantă. O trec pe listă :)
Oh n-as vrea sa citesc asta desi imi place cum ai prezentat-o, eu traiesc intr-o perioada cu praf de zane si unicorni :)
Am ceva în lucru acum, dar urmează istoricul ;)
Nu ma simt foarte bine, m-am trezit azi cu fata la cearceaf. Glumesc putin, dar e pe-aproape. N-am prea reusit sa ma concetrez dar inteleg ca e o carte a carei actiune se desfasoara in anticul Pompei. Cred ca e foarte interesanta. Destinul acelei localitati a fost crunt…