Poezii despre vară de la elevi pentru elevi

Poezii despre vară de la elevi pentru elevi. O poezie despre vară scrisă de o elevă pare autentică pentru că este compusă în stil naiv, copilăresc, așa cum trebuie să o facă un școlar. Fie că scrii versuri, fie că vrei proză, când vorbești despre vară poți aminti cireșele amare, ploile calde, pământul fierbinte, florile multicolore, pepenii înroșiti de emoție, păsările ciripind vesele, vacanța multașteptată și alte expresii frumoase.

Prima dintre cele două poezii despre vară a fost scrisă de L., o elevă de 15 ani

Ascunsă în dulceața de cirese amare a bunicii,

Vara își chemase aproape sfetnicii.

Era un zumzet neîntrerupt în jur,

Iar pe cer, ca un imens și galben abajur,

Trona soarele, parcă spunând “bonjur”.

Copiii de pretutindeni sunt în vacanță,

Iar unii vor veni aici de la mare distanță.

Vă rog să îi primiți așa cum se cuvine.

Voi, pepeni roșii, să nu mă faceți de rușine.

L. este o elevă timidă, introvertită, care preferă să nu îi fie dezvăluită identitatea. Sunt convinsa că veți aprecia poezia despre vară pe care a scris-o.

Bianca are puterea de a impresiona din prima clipă. Cuminte, foarte frumoasă, talentată, isteață și veselă, copila de numai 14 ani mi-a înveselit seara când mi-a spus că scrie poezii (printre multe alte lucruri pe care le face). Am rugat-o să îmi trimită câteva, însă nu avea nici una la îndemână. S-a grăbit să compună “la minut” o poezie despre vară.

A doua dintre frumoasele poezii despre vară de la elevi pentru elevi a fost scrisă de Bianca. Mi-ar plăcea să vă dați cu părerea și, dacă vi se pare că micuța eleva e talentată, să o încurajați să continue.

Oh, vară, cât te-am așteptat,

Cât de mult am îndurat…

Să treacă și primăvara,

Să vină anotimpul vara.

Păsări, insecte și flori,

Natura-i plină de culori,

Pomișorii verzi, micuți

Sunt așezați lângă brăduți.

Cum aud joaca, copiii sosesc,

Imediat se înveselesc,

De aceea această vară

Nu o să fie o povară.

 

 

 

Poezie despre vara

În vara ce-și deschide aripi aurii,

Sub soarele fierbinte și senin,

Pământul tresare în bucurii,

În dansul vioi al verii, fără sfârșit.

În zorii zilei, când roua dansează,

Pe frunze verzi și flori îmbrăcate,

Păsările cântă, iar vântul șoptește,

Un imn de iubire, sub raze încununate.

Câmpurile se umplu de culori aprinse,

Florile își deschid coroanele de vis,

Iar albinele, în zboruri neobosite,

Adună nectarul în sarabanda lor, fericit.

Picioarele desculțe ating iarba fină,

Copiii râd în joacă, pe sub cerul senin,

Apele râurilor șoptesc povești lin,

În vara fermecată, cu a ei aură de suspin.

În serile blânde, sub cerul împodobit,

Cu stele strălucitoare, ca diamante în noapte,

Adierea vântului mângâie cu tandrețe,

În timp ce luna veghează în tăcere și răsplătește.

Vara, poartă de sărbătoare și armonie,

Cu culorile ei vii și parfumuri divine,

Un capitol deschis al naturii în poezie,

În suflete, mereu va trăi, fără sfârșit să apună-n tine.

PS: Bianca este sora mai mare a simpaticei Betty, a cărei compunere despre vară ați citit-o luna trecută.

Dialog între o balenă şi un copil – poezie

Cântec de leagăn, poezie scrisă de Şt. O. Iosif

Puișorul moțat, versuri de Elena Farago – poezia pentru copii