În timp ce unii stau ascunşi la umbra palmierilor, pe plaje cu nisipul fin, cu locuri rezervate persoanelor ce au venituri peste medie, savurând pe îndelete frappe-uri exotice, bucurându-se de vacanţa de mult pregătită, alţii îşi fac de lucru jucându-se alături de prietenii cărora le plac provocările. Nu voi mai numi acest exerciţiu leapşă, deşi asta este la origine, pentru că am rămas prea puţini cei care ne mai bucurăm de acest joc.

Voi spune doar că a sosit momentul pe care îl aşteptam. Nu mă tem de provocări, nu mă tem nici de zâmbetele ironice pe care le voi stârni. Este un simplu joc şi trebuie tratat ca atare. Neştiind cât este de cald în România, neştiind că mie îmi place să mă bag chiar şi în chestiile la care nu mă pricep deloc, Rudolph a aruncat o nouă invitaţie în online, preluată imediat de Vladen, care i-a făcut faţă cu brio. Astăzi e rândul meu să compun o poezie, deşi sunt conştientă că nu am pic de talent (sau poate tocmai din acest motiv).

Poezie despre poezie

Foiţă inocentă, îmi iartă îndrăzneala,

De a mânji cu negru tot ce e pur în tine

Şi-acceptă a mea slovă numită poezie,

O poezie seacă, ce milă va stârni.

Am fost dintotdeauna înfumurată rău

Şi mi-am imaginat că înţeleg rapid

Cuvântul şlefuit pe-o piatră fină

De către un Baudelaire, Tagore, Eminescu,

Uitând că nime-n lumea asta nu avea

Puterea de-a-nţelege pe de-a-ntregul,

O inimă atinsă de suflul cel divin.

De multe ori am luat creionu-n mâna dreaptă,

Am aşteptat cu ochii goi pe Calliope,

Convinsă că voi naşte un poem sublim,

Ce va-ncânta o generaţie după alta.

Dar ce aveam de spus în plus faţă de alţii,

Care deja erau recunoscuţi, iubiţi,

Care-aduceau fiori sub piele şi răscoleau

Prin colţurile-ascunse ale raţiunii?

Nici idei inovatoare, nici umor nebun,

Nu mi-a promis vreo ursitoare generoasă,

Dar nu am înţeles decât târziu că-n lume

Se nasc poeţi şi poezii când nu visezi,

Când saci de sare şi piper se varsă spontan

Pe foaia inocentă ce-aşteaptă un stăpân

Capabil a crea poemul autentic,

Mult aşteptat de-o lume, neînţeles ades.

Acel stăpân nu-s eu cu siguranţă. Eu nu-s

Atinsă de vreo muză şi n-am băut nectar

Din cupa magică din care beau poeţii.

Cristalizez şi scot în evidenţă astăzi

Dorinţa, dar şi neputinţa mea de-a scrie

Poeme ce-ar putea aduce un suflu nou,

Poeme ce-ar putea coexista benefic,

Alături de-un Baudelaire, Tagore, Eminescu.