Poartă spre poveste

Vreau să trăiesc o veșnicie printre cărți, însă nu mă dau în lături nici de la discuțiile (uneori prea tulburi) stârnite de către cei care îmi citesc blogul. Una dintre ele a avut loc în data de 5 aprilie 2017 (trebuie neapărat consemnată) și m-a făcut să zâmbesc încântată și, în același timp, ușor confuză. Țin neapărat să o păstrez pe blog și să o arăt tuturor:

Tudor Alexandru Costin: chiar Va iubesc ! Cum puteți citi atât ! Rand mai aveți timp sa scrieți/ gândiți literar?

Vienela: Multumesc mult! Cred ca tocmai lecturile ma stimuleaza.

T. A. C.: las-o moarta ca-i albastra ! fără tine și eu, este cam greu sa fii zeu… lectura ce este, este zid de poveste

V.: As spune mai degraba ca lectura este poarta spre poveste.

T. A. C.:  … stimata D-na, dacă as încerca mușchii, as putea mișca munții ! Într-un timp de prezent nu sunt capabil sa ridic nici măcar o piatra ! De ce Asta ?

V.: Probabil pentru ca pietrele e bine sa fie ascultate, nu miscate.

T. A. C.: nici o bucurie în Asta ! Cum generare ?

V.:  Generare? Orice piatra e capabila sa nasca povesti. Noi trebuie doar sa le auzim si sa ne amintim ca bucuriile sunt scurte, in vreme ce tragediile au produs mari opere de arta.

T. A. C.: … si, daca durerea se consum in sine – nu alege sa erupa literar in exterior? Unde si ce mai ramane din opera de arta?

V.: In acest caz se poate intampla ca tocmai durerea sa se transforme in opera de arta, in cazul prezentat intr-o opera literara de exceptie.

T. A. C.: … sau, nu este înțeleasă/ receptata? Nici o bucurie în Asta !

V: Sa nu uitam ca multi dintre marii scriitori ai lumii au fost neintelesi de catre contemporanii lor. Cei care scriu o fac in primul rand pentru propria lor bucurie. Daca se intampla sa placa si altora ceea ce scriu, e doar un fel de bonus.

T. A. C.: … stimata D-na – chiar ma provocați ! Suntem limitați ! Prolema mea, este ca eu nu sunt acceptat de mine ! Problema noastră, este ca nu suntem înțeleși de Noi !

V.: Omul este intr-o permanenta cautare a sinelui. Sunt limitati numai cei care au curajul de a spune ca s-au gasit deja. Un strop de nemultumire nu face decat sa ne provoace sa fim tot mai buni.

T. A. C.: … la naiba ! Vorbiți din umbra ! Nu știți nuc este ! Va sărut direct ! De ce nuc? Are iod ! Te cam dor șalele dacă și gândurile dormi sub pom !

V.: Nu ma sarutati, ca am sotul gelos si simte ca a mancat pelin daca aude asemenea grozavii. Mai bine gustati din cuvinte, contopiti-va cu ele oriunde si oricand simtiti preaplin in inima.