Îmi promit mereu că voi evita anumite emisiuni tv, dar dacă întâmplător nimeresc în timpul lor, curiozitatea mea învinge orice făgăduială făcută înainte. Aşa am  păţit la sfârşitul săptămânii trecute, când am găsit pe National Geographic (sau poate pe Discovery, nu mai ţin minte exact) emisiunea Tabu. Mai urmărisem câteva episoade, dar nici unul nu a fost atât de macabru.

Era vorba despre diferite moduri în care oamenii din toată lumea îşi tratează morţii. De la cei care îi cosmetizează înainte de a-i îngropa (în SUA), până la cei care îi ard pe rug, cum fac hinduşii din Nepal. Aici m-am şi revoltat puţin în sinea mea, văzând câţi copaci sunt tăiaţi pentru a arde un cadavru.

Dar ceea ce m-a şocat cu adevărat a fost tehnica plastinării, descoperită de Dr Gunther von Hagens şi folosită acum de multe dintre institutele medico-legale din întreaga lume.

Pe cei cu ficatul sensibil îi sfătuiesc să se oprească aici, pentru că voi povesti pe scurt ce înseamnă plastinarea.

Plastinarea porneşte de la dezgolirea cadavrului de piele, trece prin procese de îndepărtare a grăsimilor şi a apei din organism şi ajunge la introducerea de substanţe plastice pentru conservarea aspectului proaspăt pe termen foarte lung, de mii de ani. Dr Gunther von Hagens şi echipa sa utilizează băi de acetonă pentru procesul de dezhidratare, apoi nu ştiu ce silicon şi polimeri care păstrează corpul flexibil.

Sinistru mi s-a părut faptul că aceste trupuri neînsufleţite sunt expuse în muzee, în diverse ipostaze care simbolizează sportivi, oameni în mişcare, dar şi expuneri ale diverselor părţi anatomice din corpul uman (de exemplu un bărbat care îşi ţine pe braţ propria piele, ca pe o pelerină).

Sinistru mi s-a părut faptul că oamenii, alături de copiii lor, se înghesuie la aceste expoziţii, dornici să afle cât mai multe despre anatomia umană, privesc fascinaţi femeia însărcinată, care are fetusul la vedere.

Pe lângă faptul că diverse muzee din întreaga lume cumpără aceste cadavre, von Hagens organizează expoziţii itinerante sub numele de Body Worlds. A deschis în oraşul Guben din Germania ceea ce el numeşte Plastinarium, un loc în care vizitatorii pot vedea pas cu pas procesul plastinării.

Culmea este că se pot cumpăra până şi suveniruri, care constau în felii umane plastinate, tăiate longitudinal, la preţul de 8 000-9 000 de euro bucata.

Am fost şi eu de două ori la Muzeul de Ştiinţele Naturii din Ploieşti, dar nu mi s-a făcut pielea de găină, cum am pătit văzând exponatele din Plastinariu la televizor. Înţeleg rostul acestor expoziţii, dar nu pot privi cu seninătate corpurile umane lăsate fără piele, cu organele la vedere.

Sunt deja pe listele de aşteptare vreo 10 000 de donatori, care preferă să fie imortalizaţi în muzee, decât să dispară mâncaţi de viermi sub pământ.

Gunther von Hagens consideră că aceste expoziţii sunt “locuri de cultură şi contemplare, de autocunoaştere religioasă şi filozofică”.