Parcă niciodată nu am fost atât de nehotărâtă. Dar nici nu am mai fost pusă într-o situație atât de jenantă. De ce am lăsat să se întâmple toate astea? A fost plăcut o vreme, am trăit fără griji și m-am distrat. Cum de s-a ajuns până aici? Am fost neatentă, m-am bazat pe noroc și am sperat că nu se vor cunoaște niciodată. Credeam că mă voi putea decide înainte ca Doru să se întoarcă. Cine s-ar fi gândit că va veni pe neașteptate, că va încerca să îmi facă o surpriză și că cel surprins va fi chiar el? Aș râde acum, dacă nu mi-ar fi rușine și teamă…

Ar fi trebuit să rup una dintre relații înainte de a fi silită chiar de ei să aleg. Dar la care să renunț? Îmi plac amândoi… Dacă aleg să rămân cu Alin, îmi va fi bine din punct de vedere material. Însă, fiind atât de frumos, probabil mă va înșela cu fiecare maimuță care îi va ieși în cale și până la urmă poate că mă va părăsi pentru una mai frumoasă. Dacă îl aleg pe Doru, vom muri de foame în casă, dar măcar voi fi liniștită, știind că nu are nimic deosebit cu care să atragă femeile. De ce oare nu îi pot avea pe amândoi, dacă amândoi îmi plac?

Așa se frământa Simina în acea seară, neștiind ce hotărâre să ia. Balanța înclina totuși spre Doru, pe care îl cunoștea de mai mult timp și care acum fierbea de nervi că fusese înșelat. Doar ea știe ce alte calcule a mai făcut până când a ajuns la concluzia că trebuie să îl scoată definitiv pe Alin din viața ei și toată dragostea să și-o reverse asupra celui cu care împărțise și bune și rele pana îl cunoscuse pe Alin. Nu fusese o decizie ușoară. Alin era foarte frumos, știa cum trebuie răsfățată o femeie și nu ezitase să o ajute, atunci când familia ei avusese necazuri.

Cel mai greu i s-a părut momentul în care s-a întors la cei doi bărbați rivali pentru a le comunica decizia. Doru a sărit în sus de bucurie, a strâns-o cu putere la piept și i-a spus că o iubește. Simina nu putea nici să zâmbească. Simțea privirile pline de reproș și de durere pe care i le arunca Alin. S-a întors spre el, ca pentru a-i da o explicație și… l-a auzit cântând pentru prima și ultima dată. I-a repetat obsesiv, până când a ieșit din casă, aceleași patru versuri din melodia lui Gabriel Dorobanțu…

“Niciodată, niciodată

N-aș putea să înțeleg plecarea ta.

Niciodată, niciodată

N-aș lăsa pe-altcineva să mi te ia.”

Simina și-a văzut de viață alături de Doru. Se gândea uneori la Alin, simțea că îi este dor de el, dar își reprima imediat orice pornire de a-l căuta. Alin a rămas într-un plan secund, departe și totuși destul de aproape de femeia pe care încă o iubea, așteptând cu răbdare ziua în care i-ar fi putut dovedi Siminei că niciodată, niciodată…