Muncim pentru a avea bani, pentru a trăi cât mai bine, pentru a ne face viaţa mai uşoară. Nimeni nu poate nega importanţa banilor, nici plăcerea pe care o  simţim ştiind că avem bani suficienţi. Dar sunt oameni care iubesc banii mai mult decât îşi iubesc libertatea, oameni care preferă să fure, să înşele, chiar cu riscul de a ajunge la închisoare, doar pentru a trăi mai bine. Eu nu reuşesc să îi înţeleg, nu pot pricepe de ce aleg această cale, mai ales când au familie.

Şi mie mi-ar plăcea să am bani mulţi, cât mai mulţi, dar niciodată nu mi-aş risca libertatea pentru un concediu în Grecia sau pentru a-mi cumpăra o maşină. De fapt, nu mi-aş risca libertatea pentru nici o valoare materială, oricât de tentantă ar fi.

Când se hotărăşte să fure, omul ştie că îşi asumă nişte riscuri, că poate fi prins în orice clipă. Oare cât de mult iubesc infractorii banii? Cum se mai pot bucura de valoarea lor, dacă stau mereu cu teama de a fi arestaţi, dacă tresar de câte ori le sună telefonul sau le bate cineva la uşă?

 

     sursa fotografii

 

Poate că sunt făcuţi din alt aluat, poate că nu sunt fricoşi sau nu le pasă de consecinţe. Sau poate îşi spun că lor nu li se va întâmpla să fie prinşi. Înclin să cred că infractorii, exceptându-i poate pe micii găinari, sunt oameni cu multe calităţi, pe care le-ar putea folosi în scopuri nobile.

Cu siguranţă sunt inteligenţi, curajosi, vicleni şi se pricep de minune să improvizeze în situaţii limită. De ce oare aleg acest drum? Din ce motive preferă să îşi riste libertatea, să ajungă după gratii, să îşi distrugă viaţa?

Mă lăudam că nu îmi este frică de nimic, dar nu era adevărat. Să fur riscând să ajung la puşcărie? Niciodată. Mi-ar fi o frică îngrozitoare. Dacă nu aş avea bani, aş prefera mai degrabă să croşetez căciuliţe pentru bebeluşi decât să fur o pâine.

 

Dar şi pentru căciuliţe aş avea nevoie de aprobări, pe care le primeşti numai dacă dai mită, nu?  :))