Muncim pentru a avea bani, pentru a trăi cât mai bine, pentru a ne face viaţa mai uşoară. Nimeni nu poate nega importanţa banilor, nici plăcerea pe care o simţim ştiind că avem bani suficienţi. Dar sunt oameni care iubesc banii mai mult decât îşi iubesc libertatea, oameni care preferă să fure, să înşele, chiar cu riscul de a ajunge la închisoare, doar pentru a trăi mai bine. Eu nu reuşesc să îi înţeleg, nu pot pricepe de ce aleg această cale, mai ales când au familie.
Şi mie mi-ar plăcea să am bani mulţi, cât mai mulţi, dar niciodată nu mi-aş risca libertatea pentru un concediu în Grecia sau pentru a-mi cumpăra o maşină. De fapt, nu mi-aş risca libertatea pentru nici o valoare materială, oricât de tentantă ar fi.
Când se hotărăşte să fure, omul ştie că îşi asumă nişte riscuri, că poate fi prins în orice clipă. Oare cât de mult iubesc infractorii banii? Cum se mai pot bucura de valoarea lor, dacă stau mereu cu teama de a fi arestaţi, dacă tresar de câte ori le sună telefonul sau le bate cineva la uşă?
Poate că sunt făcuţi din alt aluat, poate că nu sunt fricoşi sau nu le pasă de consecinţe. Sau poate îşi spun că lor nu li se va întâmpla să fie prinşi. Înclin să cred că infractorii, exceptându-i poate pe micii găinari, sunt oameni cu multe calităţi, pe care le-ar putea folosi în scopuri nobile.
Cu siguranţă sunt inteligenţi, curajosi, vicleni şi se pricep de minune să improvizeze în situaţii limită. De ce oare aleg acest drum? Din ce motive preferă să îşi riste libertatea, să ajungă după gratii, să îşi distrugă viaţa?
Mă lăudam că nu îmi este frică de nimic, dar nu era adevărat. Să fur riscând să ajung la puşcărie? Niciodată. Mi-ar fi o frică îngrozitoare. Dacă nu aş avea bani, aş prefera mai degrabă să croşetez căciuliţe pentru bebeluşi decât să fur o pâine.
Dar şi pentru căciuliţe aş avea nevoie de aprobări, pe care le primeşti numai dacă dai mită, nu? :))
Pai vezi ca stii, draga Vienela? Uneori esti obligat sa te porti ca un infractor :))
@vienela: in drum spre birou astazi contemplam exact la acelasi lucru si eu jur. Ma gadeam cum pot alte persoane sa insele, sa calce peste cadavre pentru bani? Adica nu conteaza ca ii lasi pe altii fara bani, ca inseli batranii si ii lasi fara case etc. Ce mai conteaza in tara asta ?
Din pacate democratia originala romaneasca te cam obliga sa devii un fel de mic infractor.
Sunt perfect de acord cu tine! Infractionalitatea marunta a devenit vitala in societatea romaneasca
Cine n-a încălcat nici cea mai mică lege să arunce primul cu piatra!
Aştept păreri! :D
Unii au escrocheria inscrisa in codul genetic.Cunosc oameni care mint si insala la fel de natural cum respira. Cand devi scavul banului nu mai ai mama, tata, sora…Stiu din proprie experienta cat de usor te pot executa unii pentru un banut in plus.Nu se gandesc la consecinte, placerea castigului e mai importanta decat orice…Nici eu n-as putea sa iau ce nu mi se cuvine.Nu de teama ca mi-as pierde libertatea ci pentru ca mi-as pierde respectul de sine.
@adelina, fiorul castigului in bani este la fel ca orice fior. :D
Depinde doar de noi cum obtinem acest fior!
Infractori sunt peste tot, doar ca unii platesc si altii nu…si in general platesc aia care fac infractiunile mici, dar care nu’l au in spate pe tata sa arunce cu bani la politie.
Pai cei care aleg aceasta strada de obicei fac asta din dorinta, obligatie, vrand sa faca bani usori. Iti dai seama ca odata ce faci asta stai mereu ca pe ace si-ti asumi unele riscuri…
Asa cum spunea Adelina mai sus, sunt oameni pentru care inselaciunea e a doua natura. Eu am fost victima unui asemenea om viclean si mincinos si, poate, intr-o buna zi o sa ma hotarasc sa scriu despre el.
Ba chiar sunt plamaditi din alt aluat…din cu totul alt aluat.
Si au calitati, asa cum spui.
Unor oameni le plac aventurile mai mukt decat altora. De ex eu am avut un strabunic originar dintr-un sat din Baragan, care s-a plictisit de munca campului la 14 ani si a plecat aventurier de capul lui sa devina ucenic de businessman la Bucuresti. In numai 10 ani a reusit sa devina patron de butic de coloniale si a reusit sa o impresioneze si pe strabunica mea, careia i-a fost prezentat de o d-na petitoare profesionista cu adevarat experta din mahalaua Colentina. Ulterior, strabunicul meu, placandu-i in continuare sa se distreze in mod aventurier, a devenit speculant cu produse de larg consum, ca de ex paine, ciorapi de matase de dama, incaltaminte de iarna de calitate, etc, atat pe vremea capitalistilor cat si pe vremea comunistilor, atat pe vreme de pace, cat si de razboi, atat pe front, cat si in spatele frontului, atat de partea nemtilor, cat si de partea rusilor cat si anglo-americanilor, apucand prin urmare sa fie trimis la inchisoare si de unii si de altii, din fericire pe termene destul de scurte, deoarece pana si judecatorii din acele vremuri isi dadeau seama ca el de fapt nu era un recidivist inrait, ci un om care dorea sa ajute populatia generala sa obtina acces la bunuri de larg consum, care se gaseau ff greu, plsu totodata nu ataca monopulul statului, deoarece nu facea specula cu tigari sau alcool, ci dpoar cu bunuri mai mici de larg consum particular, care nu erau decat poate restranse pe diverse cartele, dar nu erau sub monopol de stat, (deci nu afecta siguranta de baza a bugetului de stat). El a reusit astfel sa scape doar cu cateva luni de puscarie, sub fiecrae administratie interbelica, sau de pe front si din spatele fronntului de pe vremea razboiului, cat si imediat post-belica, iar pe vremea stabilirii guvernului Gh Gh Dej, recunoscandu-i-se meritele de om autentic intreprinzator si totodata patriot, (daca nu s-a atins niciodata de bugetul de stat), chiar a fost recompensat cu increderea de a fi lasat sa vanda tigari si ziare, si ulterior si o pensie, ceea ce nu a fost de ici de colo, desi din pacate, din cauza de cazier, nu a reusit niciodata sa devina membru PCR…insa el nu o avea cu politica. Totodata cred ca a fost norocos ca era insurat cu strabunica mea, deoarece dansa avea un admirator care era avocat, si acesta l-a ajutat destul de mult pe strabunicul in legatura cu dificultatile lui legale. Si atat el cat si strabunica chiar au reusit sa supravietuiasca acestor aventuri si sa traiasca real fericiti pana la adnaci batranete, ceea ce arata cat de competenta a fost acea d-na petitoare din mahalaua Colentina care i-a ajutat sa se casatoareasca.
P.S. Nu a facut specula doar cu produse de baza absolut necesare ca de ex paine si pantofi, asa ca Robin Hood, ci si cu produse de lux, ca de ex si parfum frantuzesc, si portocale, nu numai ciorapi de dama de matase…deci se poate trage concluzia ca nu a fost DE LOC inclinat politic, ci un adevarat intreprinzator aventurier filantropist umanist…asa poate ca d-nii Bill Gates, Howard Hughes, Warren Buffett, sau John D Rockefeller, de exemplu, desi, desigur, la o scara mai mica si pe specific cultural si cerinte de piata locala bucuresteana de mahala din sectorul 2. Cum sa nu ai incredere in dansul ulterior, chiar si pe vremea Gh Gh Dej ? Zau, ca doar nu cred ca erau chiar tampiti toti aia de la Siguranta sau ulterior Securitatea statului, de au avut incredere sa-i dea pe mana si inca la nivel de gestiune si de manuit bani produse de monopol ca de ex tigari sau produse de propaganda si securitate ca de ex ziare si reviste, inclusiv unele straine permise pe atuncea ? (Eu am tras concluzia ca nu erau tampiti, ca asa imi place mie sa fiu optimist despre diversi profesionisti, inclusiv cei de la Siguranta sau Securitatea statului de pe vremea Gh Gh Dej, desi, daca stai sa te gandesti mai bine, zau, cred ca au luat un risc nemaipomenit cu el, deci probabil ca, in realitate, au fost incompetenti, de fapt !) Plus toata familia, ulterior, statea sa se minuneze ce noroc a avut, cum de a scapat el si de momentele cele mai dificile de pe front ca era in inchisoare, si de miscarile de strada sau de diverse persecutii, ca de fiecare data cand se intampla ceva mai periculos social, el era tot la inchisoare, departe de lumea dezlantuita, de bombe, de revolutii, de lovituri de stat, etc. Plus si strabunica, zau, cum de a avut ea norocul sa o admire tocmai avocatul ala, care l-a ajutat pe strabunicul sa scape de fiecare data cu numai cateva luni la fiecare pedeapsa, cea mai lunga fiind cred 11 luni, (tocmai in perioada cand era mai greu pt toti, de se intorceau armele de la nemti la rusi in anul ala 1944…zau, cred ca au uitat de dansul, ca erau ocupati cu alte chestii, dar pana la urma a iesit bine tot pt el). Cand te gandesti ce alta soarta au avut alti frati si rude ai lor, zau, stai sa te minunezi ce noroc chior pot sa aiba unii, ca efectiv nu avea nici o pila pe undeva anume, plus unde sa aiba pile, ca se schimbau regimurile politice unul dupa altul la vremea aia de dinainte de razboi si in timpul razboiului, isi dadeau unii in cap la altii in continuu in politica…totul a fost total pura intamplare…si nu numai ca a supravietuit, dar a avut si pensie si casa in Colentina, adica nu a ajuns muritor de foame, desi desigur cred ca un mare merit l-a avut si strabunica, pt ca dansa a dus greul cu buticul de coloniale pe cand el era la inchisoare, am auzit ca cara portocale si condimente cu sacul in spinare de la diversi furnizori din gara Obor, ca sa aiba ce sa vanda legal in butic in continuare, in tim ce el era prin inchisori..zau, ce oameni, pai eu nu as fi fost in stare sa fac asa ceva nici daca ma tinea cineva de mana, eu pur si simplu as fi murit de foame in vremurile alea, sau, mai probabil, m-as fi prostituat ca sa am ce sa mananc, ca altceva zau daca mi-ar fi trecut prin cap ce sa fac, si nici macar nu glumesc, ca eu nu sunt de loc intreprinzator, pur si simplu as fi murit de foame in vremuri din astea real grele. Cel mult as fi incercat sa ma cuplez cu unul mai bogat, ca sa am ce sa mananc. Ca doar nu era sa fac pe patriotul si sa plec eu pe front asa aiurea, sa ma pun in pericol pe mine personal, si nici nu cred ca m-ar fi primit pe mine pe front daca se afla ca eram gay, naiba stie cum o fi fost cu gay-ii pe atunci in Romania, ca la alte tari exista ceva documente istorice, dar in Romania, zau daca poti sa stii ceva mai concret…probabil ca supravietuiau fiecare asa dupa cum il taia capul, pe sest. Daca m-ar fi luat obligat in armata, zau daca nu incercam sa ma imprietenesc cu vreun sef sa ma ia protejat sa pot supravietui mai bine…desi eu nu ma prea pricep la manipulat sefii, dar cred ca as fi incercat, daca ar fi fost absoluta nevoie…eu nu fac pe ala onestul ca nu s estie cum reactioneaza fiecare in situatii limita din astea, dar eu stiu ca sunt ff putin aventurier, ff putin intreprinzator, sunt ff avers l arisc, deci cea mai prudenta varianta realista cred ca ar fi fost nu o prostitutie de strada, ca aia e periculoasa rau de tot, ci sa incerc sa ma cuplez cu unul mai puternic decat mine ca sa pot supravietui cu ajutorul lui…zau daca nu ajungeam colaborator si cu nemtii, si cu rusii dupa aia, pai ce e de glumit cand e vorba de supravietuire personala ?
Eu nu aminteles niciodata aceste actiuni si am spus tot timpul ca nu banii aduc fericirea…
Noi facem banii nu ei pe noi :)