Îmi amintesc zâmbind de zilele în care alergam pe câmp după floricele, în căutarea celei mai frumoase. De cum culegeam o floare, zăream în apropiere alta parcă mai frumoasă. Mă grăbeam să o adaug la buchet, uitând că în casă nici măcar păpădia nu poate trăi mult. În acelaşi fel procedez cu mâncarea uneori şi cu îmbrăcămintea întotdeauna. Cu toate că mă simt sătulă, întind mâna spre încă o prăjitură, o măslină, o felie de roşie, doar pentru că mi se pare apetisantă. Deşi am o mulţime de cămăşuţe, cea mai nouă îmi place întotdeauna cel mai mult.

floarea soarelui

Cam aşa m-am comportat şi cu blogurile mele. De primul eram atât de mândră, că aş fi fost în stare să îi fac poze şi să mi le lipesc pe tricouri, să arăt întregii lumi ce am făcut de una singură. M-am entuziasmat peste măsură şi când am deschis doar online, blog pe care plănuisem iniţial să îl ţin ascuns, să mă bucur de semi-anonimatul pe care mi-l oferea. A venit la rând vieneland, pe care chiar l-am păstrat o perioadă în umbră. Singura constantă în toţi aceşti ani a fost dragostea pentru blogul de faţă, pe care îl văd în continuare ca fiind cel mai frumos, cel mai cel…

Ieri, dintr-un impuls inexplicabil, mi-am petrecut ziua cu un nou blog, un blog de pisici. Nici măcar nu mă mai miră faptul că în acest moment, cu excepţia despre care scriam mai sus, acest nou spaţiu virtual mi se pare cel mai simpatic. Sunt aşa mândră de el, că i-am deschis şi pagină de facebook, fără să iau în seamă spusele amiralului: “tu trebuie sa apelezi la serviciile cuiva cand faci un blog nou, ca nu te pricepi la design, nu stii sa alegi culorile, nu stii sa faci un logo. eu-s pe principiul asta: adica nu ma pricep nu fac. apelez la altii”.

Ca pentru a-i dovedi amiralului că nu tema sau logo-ul contează, noul blog a avut ieri 100 de vizualizări (în şase ore), iar pagina de facebook a adunat deja 37 de like. Să fie curiozitatea celor care mă cunosc? Să fie faptul că pisicile au cucerit internetul? Cui îi pasă? Cert este că mi-am dat seama de un lucru aseară: dacă aş avea timp şi energie, aş putea scrie în două săptămâni pe noul blog cât am scris pe vienela.ro în trei ani. Am atâtea de povestit despre viaţa de pisică! Deocamdată suntem în căutare de prieteni, aşa că aşteptăm recomandări ale altor bloguri de pisici.

blog de pisici