Gafele monumentale rămân ascunse, neștiute decât de cei 38 de colegi, de profesoara de limba română și probabil de prietenii, rudele și vecinii participanților la catastrofa ce a dus la pierderea, pentru o bună bucată de timp, a respectului de sine. Cu capul în pământul nepăsător și umed mergea ființa ce scrisese în lucrarea de control Garabet I. Brăileanu, că așa-i sunase ei melodios.
Se consola cu gândul că una dintre cunoștințele ei făcuse o gafă de proporții mai mari, dacă cineva poate crede că exista așa ceva. Cu mirare și încântare a aflat o școală întreagă cum că Tudor Șoimaru avea o iubită pe nume Tudorița Șoimăreanca, pe care o plimba cu calul. Dar bucuria pe care a simțit-o când tânăra aceea a spus că din mormoloci ies pești sau râme, nici nu mai știe exact? Sau când, mai târziu, doamna brunetă a afirmat că dinozaurii trăiesc în Africa?
Totdeauna ființa din povestea noastră și-a bătut piroanele în acel nimic cu care își petrecea clipele de intimitate. Jurnalul în care își așternea durerile, își nota decizii ce urmau a fi luate și își spăla mizeria adunată ziua o făcea să se simtă pură la final, când somnul o ușura de rușine, durere sau probleme.
A ținut întotdeauna doar pentru ea și-al ei jurnal rușinea gafelor comise și-acum apare dezgolită de veșmântul ros pe margini, aduce spre cunoaștere povești din alte timpuri și crede că va inspira pe alții să scoată de la naftalină greșelile cu care se rușinau cândva. Poate nu va deveni totuși ținta ironiilor…
Din greșeală în greșeală, spre victoria finală, cu ajutorul duzinei de cuvinte alese de mine. :-P
Jurnal cu gafe? Văleuuu! Eu n-aş şti cum să le scot repede din memorie! M-am distrat un pic!
Gafe? Nu-mi aduc aminte una legată de școlă. Cea mai mare din viața mea s-a petrecut în anul 3 de facultate. Făceau și fetele armată și mai rămăsesem 2 săptămâni în Brașov. Deși aproape măritată bântuiam serile pe la discoteca din Complexul studențesc. Și mă invită unul la dans, băiat frumos și proaspăt admis la școli înalte. Vorbim de una, de alta și mă întreabă cu cine am făcut “Electronică”. Îi spun numele dascălului și mă simt datoare să adaug “un bou”. Știi ce mi-a răspuns? “E tatăl meu.” :)
A…eu am avut o colegă care a luat 10 într-o lucrare, care scrisese de vreo 10-20 de ori Lucia Bl(e)aga! ;)
am scăpat un “şi”! “şi care scrisese…”…9, Alma! Stai jos!
:))) Asta imi aminteste de baietii din blocul meu, prinsi intr-o noapte de patrula de politie pe afara. Actele! Le avem in casa, ca locuim aici! Cum te cheama? Ion Minulescu! Si pe tine, ma? Tudor Arghezi! Dar pe tine, uscatule? Mihai Eminescu! Ba, nenorocitule, sfrijitule, faci misto de mine? :)
Am comis-o si eu, inevitabil. Si tot la romana. :D Era in manual un text nu tocmai usor, iar personajul principal se numea Sangeorzan. Sergent sau locotenent…nu imi amintesc prea bine, poate chiar soldat. Eu imi facusem tema, si am tinut mortis sa citesc comentariul, doar ca l-am botezat pe bietul om, i-am zis Sangerozan. Initial nu am inteles de ce era asa veselie in clasa… :P
Hm! Gafe? Să vă spun şi eu una: eu, şcoler, mare iubitor de fotbal, văzut şi jucat, aud lângă mine discutându-se de Toulouse-Lautrec. Vreau să mă bag şi eu în seamă, şi întreb: unde s-a jucat ăsta? în Cupa Franţei? Nu am putut uita never asta!!!
Ne cheama seful odata sa ne anunte ca vine o inspectie, ne da ultimele indicatii pretioase si ne ameninta ca jar mancam daca nu iesim bine. Eu, sobra, zic: se poate, Sefu? ca doar suntem o tura serioasa!!doar ca , ofensata de amenintari am zis cu P si L in loc de T si R…:))
:))) nu mai tin minte chestii din astea pentru ca eu in jurnal scriam in cea mai mare parte a timpului despre baieti :D. daca vrei sa auzi gafe din astea sa imi spui :)))
Asta mi’a amintit de o teza la romana, de acum 2 ani mi se pare, cand o colega a scris titlul mare: Plumb de MIHAI EMINESCU :)) S’a corectat tarziu, cand sa predea teza si i’a atras cineva atentia:))
Am mai avut si eu scapari…intentionate sau nu…stiu ca la un moment dat am spus ca Dunarea e rau :d
:D nu vreau să mă gândesc la gafele pe care le-am făcut până acum, ar fi ceva comico-ruşinos pentru ego-ul meu. Oare ce ar fi să le notez undeva şi, mai încolo, să râd cu nepoţii de prostiile pe care le-am scos pe gură în tinereţe?
eu îmi aduc aminte, lucram în mediul bancar atunci şi era vremea de final de an, pe când se stătea până noaptea târziu cu tot felul de tabele de ferecat şi desferecat şi un coleg din bucureşti a sunat să ne întrebe ceva. ora fiind târzie, telefonul era direcţionat într-un birou unde de obicei se lucra după amiaza şi era mereu cineva şi i-a răspuns o doamnă mai tută aşa (ca să mă exprim frumos) care a întrebat cine mă caută. omul a spus un nume şi a rugat să fie sunat. apoi colega m-a sunat pe interior: te caută mugur isărescu, a zis să-l suni! :D
propriile gafe le povestesc doar pe blogurile mele.
Dar daca vreti sa cititi de una mai recenta si de proportii search pe Google
Mi-a plăcut scrierea despre “gafă” din Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război!
Gafe am facut si fac cat cuprinde, in ce priveste corectitudinea cuvintelor. Cea mai recenta este ca am scris in titlul postarii de pe blogul meu (chiar in titlu!!) “prou(n)d to be moldavian. Am scris in fuga, fara sa observ greseala si m-am luat cu alta treaba urgenta. Cand am redischis la comentarii, cineva mi-a atras atentia si m-am facut pamantie de rusine. Pai chiar in titlu?! Dar asta sunt eu, pap litere si adaug de la mine daca nu trebuie. Si nu ma invat minte, continui sa le fac. Asta-s eu, cu tot cu greseli.
Sa ai un weekend minunat!
:))) eu singura gafa pe care o tin minte este cea in care….fiind in tabara si ducandu-ne la un spectacol, copii si parinti…am obresvat cum un tatic se uita si zambea la o alta mamica ce dansa.Apoi sotia taticului s-a certat cu el si eu nu am avut ce face decat sa ma duc la cealalta femeie si sa ii spun sa nu mai danseze, ca se cearta doi din cauza ei. Am intrat intr-un mare rahat…pentru varsta mea ,,precoca” ! :))))
Am avut o prietenă, profesoară de română. Avea nişte extemporale de corectat.
Am vrut s-o ajut şi m-am apucat să corectez şi eu nişte lucrări. A trebuit să mă
opresc, fiindcă unii elevi scriau enormităţi şi începusem să corectez făcând caterincă,
ceea ce nu era deloc stilul adevăratului cadru didactic. Dar ce zici tu de un nume
de autor autor român Şteo Iosif?!
Gafele sunt comise de toată lumea, diferenţa este că unii le recunosc, alţii le ascund… Dintre gafele ce pot intra cu uşurinţă în categoria gafe colosale… Clasa a dousprezecea, puţin până în bac, cu chef doar pentru obiectele vizate la examen şi sătui de celelalte… O profă care ne dispera la propriu cu dizertaţii aberante la filozofie şi participare obligatorie la olimpiadă dacă vrem media zece, ajunge să intre în clasă şi să constate că la ora ei, clasa era goală. Ne hotărâsem să-i jucăm o farsă şi chiar a fost pentru că a fost mare tămbălău… :)
Zile senine!
Nu-mi amintesc… Daca a fost ceva, a fost absolut minor. Greseli, incurcaturi am facut, gafe mai deloc. Chiar am scris despre o incurcatura de curand. Alta nu mi s-a mai intamplat sau cel putin nu-mi amintesc.