Gafele monumentale rămân ascunse, neștiute decât de cei 38 de colegi, de profesoara de limba română și probabil de prietenii, rudele și vecinii participanților la catastrofa ce a dus la pierderea, pentru o bună bucată de timp, a respectului de sine. Cu capul în pământul nepăsător și umed mergea ființa ce scrisese în lucrarea de control Garabet I. Brăileanu, că așa-i sunase ei melodios.

Se consola cu gândul că una dintre cunoștințele ei făcuse o gafă de proporții mai mari, dacă cineva poate crede că exista așa ceva. Cu mirare și încântare a aflat o școală întreagă cum că Tudor Șoimaru avea o iubită pe nume Tudorița Șoimăreanca, pe care o plimba cu calul. Dar bucuria pe care a simțit-o când tânăra aceea a spus că din mormoloci ies pești sau râme, nici nu mai știe exact? Sau când, mai târziu, doamna brunetă a afirmat că dinozaurii trăiesc în Africa?

Totdeauna ființa din povestea noastră și-a bătut piroanele în acel nimic cu care își petrecea clipele de intimitate. Jurnalul în care își așternea durerile, își nota decizii ce urmau a fi luate și își spăla mizeria adunată ziua o făcea să se simtă pură la final, când somnul o ușura de rușine, durere sau probleme.

A ținut întotdeauna doar pentru ea și-al ei jurnal rușinea gafelor comise și-acum apare dezgolită de veșmântul ros pe margini, aduce spre cunoaștere povești din alte timpuri și crede că va inspira pe alții să scoată de la naftalină greșelile cu care se rușinau cândva. Poate nu va deveni totuși ținta ironiilor…

Din greșeală în greșeală, spre victoria finală, cu ajutorul duzinei de cuvinte alese de mine. :-P