Pilde duhovnicești audio scurte

Pilde duhovnicești audio scurte. Din pildele creștine învățăm și totodată ne hrănim sufletul. Pentru astăzi am pregătit 10 pilde creștine ortodoxe care îți vor mângâia sufletul și te vor duce mai

aproape de Dumnezeu. Avem nevoie de dragoste și spiritualitate pentru a trăi așa cum se cuvine. Cele 10 pilde creștine scurte alese pentru astăzi sunt: Căinţa păcătosului, Minunea Naşterii

Domnului, Taina Sfintei Cununii, Puterea rugăciunii, Cele două grăunţe, Cheia potrivită, Cei doi vecini, Puterea jertfei, Preţul lucrurilor, Câinele şi pisica. Bucură-te de aceste cuvinte înțelepte și

nu uita să urmezi sfaturile de la finalul povestirilor religioase auzite în videoclipul Pilde duhovnicești audio scurte.

 

 

 

1.Căinţa păcătosului

La marginea unui râu, un ţăran rău voia cu orice chip să scape de câinele său, deşi acesta era un animal bun şi recunoscător. Luându-l în braţe, l-a aruncat în apă, crezând că animalul se va

îneca şi astfel va scăpa de el. Însă bietul câine a înotat cu greu până la mal, după care s-a aşezat cuminte la picioarele stăpânului său. Acesta, supărat că nu reuşise, l-a împins înapoi în apă.

Câinele a ieşit iar. De-a dreptul furios, ţăranul a ridicat din nou animalul în braţe, dar vrând să-l arunce cât mai departe, a alunecat pe malul noroios şi s-a prăvălit cu tot cu câine în apă.

Neştiind să înoate, a început să ţipe şi să se zbată. Când să se ducă cu totul la fund, a simţit cum cineva îl apucă de gulerul hainei şi îl trage încet spre mal. Scos din apă mai mult mort decât viu,

ud tot şi speriat, omul a înţeles că i-a scăpat viaţa tocmai câinele pe care încercase să îl omoare.

Ruşinea i-a cuprins sufletul. I-a mulţumit lui Dumnezeu că au scăpat amândoi cu viaţă, după  care şi-a mângâiat cu recunoştinţă câinele atât de credincios şi au plecat împreună spre sat. În

sinea sa, omul a jurat să nu mai dorească niciodată răul vreunui suflet.

Sfântul Atanasie cel Mare a spus “Faptele săvârşite de oameni sunt de trei feluri: conform firii, mai prejos de fire şi mai presus de fire. Firească este pacea, împotriva firii este duşmănia şi mai

presus de fire, sunt iertarea şi binele dezinteresat. ”

 

2. Minunea Naşterii Domnului

În seara de Crăciun, un tânăr l-a întrebat pe tatăl său:

– Tată, nu înţeleg cum de L-a născut Maica Domnului pe Mântuitor fără stricăciune, fără durere? Duminică, la predică, părintele a spus că trupul Maicii Domnului a rămas neatins de păcat, în

mod miraculos, atât înainte de Naştere, cât şi în timpul Naşterii şi după aceea.

– Băiete – i-a răspuns tatăl – pentru Dumnezeu totul este cu putinţă. Naşterea Mântuitorului este ceva miraculos, o minune unică. Mintea omului nu poate cuprinde totul, dar ceea ce spui nu-i

greu de crezut. Uită-te la lumina soarelui, care ajunge la noi prin fereastra închisă. Lumina trece prin geam, dar strică ea geamul cu ceva? Tot aşa, Domnul Iisus, Lumina Vieţii, S-a întrupat

pentru noi, trecând prin trupul sfânt al Născătoarei de Dumnezeu, fără stricăciune. Iar noi, la rândul nostru, îl putem primi pe Iisus în sufletele noastre. Chiar dacă puterile trupului omenesc nu

sunt  prea mari, chiar dacă ascuţimea minţii noastre nu este nici ea infinită, în schimb dragostea din sufletele noastre poate cuprinde totul. Poate, chiar, schimba totul.

“Maica Domnului nu L-ar fi putut purta pe Fiul lui Dumnezeu în trup, dacă nu ar fi primit mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu în inimă.”

 

3. Taina Sfintei Cununii

O femeie necăjită a venit la un preot să-i ceară sfat:

– Vă rog, părinte, ajutaţi-mă cu un sfat. N-am înţelegere în casă. Bărbatul meu cheltuieşte mai mult decât câştigăm. Uneori bea, alteori ne certăm. Datoriile cresc, iar noi şi copiii trăim tot mai

rău.

– Lasă femeie, o să vorbesc eu cu el.

După câteva zile, preotul se întâlneşte pe drum cu bărbatul femeii şi îl întreabă:

– Cum o mai duci, fiule?

– Destul de greu, părinte.

– Dar, din câte ştiu eu, femeia ta este harnică, nu?

– Aşa e, părinte, slavă Domnului, mi-a dat femeie bună, nu mă pot plânge.

– Atunci, care este problema?

Încurcat, omul nu a mai ştiut ce să răspundă, dar preotul i-a spus:

– Vezi pasărea ce zboară chiar acum pe deasupra casei tale?

– Da, părinte.

– Căsătoria este şi ea, fiule, tot ca o pasăre, iar bărbatul şi femeia sunt cele două aripi. Dacă nu bat amândouă odată aerul, pasărea nu poate zbura. Oricât s-ar strădui una, fără ajutorul celeilalte

nu poate face nimic. Caută să îţi ajuţi nevasta şi copiii, căci doar aşa te poţi numi om. Mulţumirea ta depinde de mulţumirea familiei tale.

Recunoscător pentru sfat, bărbatul a plecat mai departe, iar în gând, îi stăruiau cele spuse de preot.

În Sfânta Scriptură e scris “Dragostea toate le îndură, toate le crede, toate le nădăjduieşte.”

 

4. Puterea rugăciunii

Într-o zi, s-au întâlnit într-o bibliotecă trei creştini. Pătrunşi de frumuseţea cărţilor pe care le citeau, nici nu au observat când s-a făcut seară. Când doar ei mai rămăseseră în bibliotecă, au

început să discute aprins despre ceea ce citiseră peste zi. Deodată, lumina s-a stins şi au rămas cufundaţi în întuneric. Unul dintre ei zise:

– Hai să ne rugăm. Să spunem fiecare “Tatăl nostru” şi poate Dumnezeu se va îndura de cel care se roagă mai frumos şi lumina se va aprinde.

Ceilalţi doi au fost imediat de acord. Primul a început să se roage. Deși ruga sa a fost atât de frumos spusă, camera a rămas în continuare în întuneric. Atunci, s-a rugat şi al doilea. Rugăciunea

lui nu putea să nu te impresioneze. Cuvintele veneau din suflet, spuse cu multă evlavie, dar lumina a rămas tot stinsă

În sfârşit, a început şi cel de-al treilea să-şi spună rugăciunea. Doar că, în  timp ce rostea cuvintele cu smerenie, liniştit şi cu grijă, s-a ridicat de la masa unde se aflau cu toţii, a plecat încet, pe

bâjbâite, spre intrare, a găsit tabloul electric, a schimbat siguranţa şi s-a întors. Chiar în timp ce îşi încheia rugăciunea, spunând “Amin!”, întreaga încăpere fu inundată de lumină. Apropiindu-se

de prietenii săi nedumeriţi, le spuse, arătându-le Biblia de pe masă:

– Mai devreme, citeam din Sfânta Scriptură. Când s-a stins lumina, eram tocmai la versetul care spune: “Mântuirea şi rugăciunea nu stau în vorbe. ”

Noi, românii, mai avem o vorbă din bătrâni care se potrivește ca morală acestei povestiri – Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă.

 

5. Cele două grăunţe

Într-o zi, un ţăran ieşi pe ogor, la semănat. Un grăunte, rămas pe vârful unui bulgăre de pământ, a început să se laude către altul, aflat adânc sub brazdă:

– Vezi tu, frate, zaci acolo luptându-te cu frigul pământului şi cu bezna, tânjind după o rază de soare, după lumină şi căldură. Eu, frăţioare, o duc mult mai bine, în timp ce tu te chinui.

Dar, în clipa aceea, o cioară a coborât pe neaşteptate din văzduh şi a înghiţit grăuntele rămas la vedere. În schimb, fratele său de sub brazdă încolţi peste puţin timp şi din micul grăunte ieşi

din pământ un spic frumos şi trainic. De-abia acum, lumina şi căldura soarelui îi făceau cu adevărat bine. Cu vremea, spicul deveni copt şi dădu roade multe.

Astfel, speranţa şi smerenia celui de-al doilea i-au adus adevărata viaţă, în timp ce mândria l-a costat scump pe primul. Greutăţile vieţii nu trebuie să ne sperie şi să ne descurajeze, căci

Dumnezeu vede suferinţa şi credinţa noastră şi ne va răsplăti negreşit. Cu speranţă şi rugăciune, putem trece peste orice obstacol al vieţii, însă cei a căror inimă este plină de ei înşişi, în care nu

mai este loc şi pentru Dumnezeu, adică pentru iubire, pentru speranţă şi încredere, aceia sfârşesc, asemenea primului grăunte, în ghearele păsării negre – diavolul.

În Sfânta Scriptură e scris “Dumnezeu stă împotriva celor mândri, iar celor smeriţi le dă har.

 

6. Cheia potrivită

La un călugăr a venit o femeie să-i ceară ajutorul, fiindcă nu avea înţelegere în casă.

– Ce-ai făcut în această situaţie, a întrebat-o călugărul?

– Am încercat să-mi conving bărbatul, certându-l.

– Când aţi avut iar probleme, ce-ai mai făcut?

– Acelaşi lucru, i-a răspuns din nou femeia. I-am reproşat şi l-am certat. Şi de fiecare dată am făcut la fel.

Atunci călugărul a scos o grămadă de chei şi, dându-i una femeii, a rugat-o să deschidă uşa din faţa lor. A încercat femeia, dar, nepotrivindu-se cheia respectivă, i-a cerut călugărului altă cheie.

– Poate n-ai ştiut cum să deschizi, i-a spus călugărul, mai încearcă!

Dar oricât s-a străduit femeia, nu a putut deschide.

– Părinte, daţi-mi toată grămada de chei şi aflu eu care-i cea potrivită, l-a rugat aceasta. Privind-o cu căldură, duhovnicul i-a răspuns:

– Acum înţelegi ce-am vrut să-ţi dovedesc? Cum nu poţi tu deschide acea uşă cu o cheie nepotrivită, oricât ai încerca, tot aşa nu poţi deschide sufletul bărbatului tău cu aceeaşi vorbă de ceartă

cu care încerci mereu. Caută cheia potrivită şi, dacă o vei găsi, sigur vei putea deschide!

De la Sfântul Vasile cel Mare citire “învăţăturile date cu forţa nu pot dăinui în suflete, pe când învăţăturile primite în suflet cu plăcere şi cu bucurie rămân de-a pururi. ”

 

7. Cei doi vecini. Pilde duhovnicești audio scurte

Un ţăran cam rău la suflet a găsit într-o zi pe păşunea sa vaca vecinului. Mânios, omul a luat animalul la bătaie, după care l-a legat şi l-a dus înapoi, spunându-i vecinului său:

– Dacă mai găsesc o singură dată vaca ta la mine-n grădină, să ştii că o bat şi mai rău, ai auzit?

A doua zi însă, vecinul cel dintâi găsi şi el în bătătura sa două oi ale celuilalt, ce se strecuraseră printr-o spărtură a gardului. S-a apucat omul şi a reparat gardul, după care a luat frumos oile şi

le-a dus stăpânului lor, omul cel crud, spunându-i:

– Am găsit la mine-n curte două dintre oile dumitale. Le-am adăpat şi ţi le-am adus acasă. Dacă am să le mai găsesc şi altă dată în curtea mea, să ştii că am să fac la fel: am să le port de grijă şi

am să ți le aduc nevătămate.

– îţi mulţumesc – i-a răspuns ţăranul – puteai să faci la fel ca mine, dar acum îmi dau seama că eu am greşit. Vei vedea că a doua oară nu se va mai întâmpla! Şi, într-adevăr, ţăranul s-a ţinut de

cuvânt.

Când vrei să-i arăţi cuiva că a greşit, nu trebuie să o faci cu răutate, ci cu blândeţe şi răbdare şi atunci cu siguranţă vei reuşi.

“Învăţătura din constrângere nu e făcută să rămână, dar cea care pătrunde în suflet prin dragoste şi bunăvoinţă, aceea rămâne acolo pentru totdeauna. ” a spus Sfântul Ioan Gură de Aur

 

8. Puterea jertfei. Pilde duhovnicești audio scurte

Într-o seară, la un han, doi călători vorbeau despre drumul lung pe care îl aveau de străbătut, cinstindu-se cu un pahar de vin. Deodată, lumea afară începe să ţipe. Alarmaţi, cei doi străinii ies

în uliţă, unde văd o casă cuprinsă de flăcări, iar alături o femeie ţipând:

– Copilul meu, copilul meu este în casă!

Fără să stea pe gânduri, unul din cei doi călători intră printre flăcări şi, după ceva timp, iese cu pruncul în braţe. Femeia îi mulţumeşte cu lacrimi în ochi, în timp ce lumea îl priveşte cu admiraţie

pentru fapta sa. În tot acest timp, prietenul său nici nu se mişcase, ci aşteptase liniştit în faţa hanului. Întorşi amândoi la masă, acesta îi spune:

– Eşti nechibzuit. Puteai să mori. Ce te-a făcut să-ţi rişti viaţa?

– Am sărit în flăcări pentru a salva copilul. N-am făcut nimic deosebit. Dacă te uiţi cu atenţie în jurul tău, vezi că toate se jertfesc unele pentru altele: până şi grăuntele din pământ putrezeşte

pentru ca din el să răsară o plantă nouă, o mlădiţă care să ducă viaţa mai departe, mama îşi sacrifică tinereţea pentru a-şi creşte copiii şi a-i educa, soldatul moare apărându-şi ţara şi aşa mai

departe; toate trăiesc unele pentru celelalte.

– Bine, dar dacă ai fi murit şi tu, ce realizai?

– Atunci, poate că aş fi fost şi eu asemenea grăuntelui…

Lumea toată este călăuzită de exemplul Mântuitorului Care S-a jertfit pe Cruce pentru mântuirea noastră. Omul trebuie să urmeze şi el acest exemplu fără de care viaţa nu are sens. Cel cu

sufletul curat caută binele celorlalţi şi nu pe al său; se roagă pentru toţi şi nu pentru sine; deci, prin tot ceea ce face, trăieşte pentru ceilalţi, nu doar pentru el însuşi.

De la Sfântul Dionisie Areopagitul citire “Când vă veţi curăţa sufletele voastre, atunci ele vor străluci şi se vor împărtăşi de prezenţa lui Dumnezeu şi de dumnezeiasca şi cereasca Sa strălucire.

Atunci, sufletele vor fi ca nişte oglinzi curate, îndreptate spre lumina dumnezeiască şi vor putea primi şi ele strălucire. ”

 

9. Preţul lucrurilor. Pilde duhovnicești audio scurte

Un om avea un băiat tare leneş. Atât de leneş, că nu făcea nimic toată ziua, dar ştia să ceară bani de la părinţi ca să-şi cumpere dulciuri şi jucării. Dar într-o zi, tatăl său a hotărât să-l lecuiască

şi, când băiatul a venit iarăşi să-i ceară bani, i-a spus:

– Fiule, eu ţi-aş da banii aceştia, dar mă tem că tu nu ştii să-i preţuieşti. Nu ştii valoarea lor şi îi cheltuieşti fără rost.

– Cum să nu, tată? Ştiu foarte bine că banii se câştigă greu şi nu îi voi mai risipi.

Dar în timp ce băiatul tot încerca să-şi convingă părintele să-i dea bancnota după care îi scăpărau deja ochii, tatăl său a aruncat-o deodată în soba aprinsă. Băiatul a rămas locului, mut de

uimire, neînţelegând de ce a făcut tatăl său acest lucru.

– Acum să ştii că eşti pedepsit! – a mai spus tatăl. Pleacă din casa mea şi să nu te mai întorci până nu vei fi şi tu în stare să câştigi un ban.

Băiatul nu a mai avut ce face şi s-a dus la brutarul din colţul străzii, rugându-l să-l primească ucenic. O săptămână întreagă a muncit cărând sacii cu făină, frământând coca şi trebăluind prin

brutărie. Când se împlini o săptămână, brutarul îi dădu o grămadă de bani. Fericit nevoie mare, băiatul s-a întors acasă.

– Tată, tată – a strigat el, intrând val-vârtej – am câştigat şi eu bani. Uite bancnotele astea! Uite ce multe sunt şi doar eu am muncit pentru ele, nimeni nu mi le-a dat pe degeaba!

– Bravo, fiule, i-a zis tatăl. Ia dă-mi-le şi mie să văd câte sunt…

După ce le cercetă cu luare-aminte, tatăl le aruncă imediat în foc. De data aceasta, băiatul a sărit ca ars, băgându-şi mâinile în flăcări să scoată banii pentru care muncise atât.

– Vezi fiule, de-abia acum ştii valoarea banilor. Şi doar cine le cunoaşte valoarea ştie cu adevărat şi cum să-i cheltuiască – îi mai spuse tatăl cu dragoste.

“Viaţa este muncă şi numai munca îi dă omului dreptul de a trăi: Apa curgătoare dă viaţă, cea stătătoare devine otrăvitoare. ” a spus Sfântul Ioan Gură de Aur

 

10. Câinele şi pisica

Odată, un om stătea liniştit la masă, ospătându-se cu poftă din felurile pregătite. La picioare s-a aşezat câinele său. Uitându-se în ochii omului, câinele îşi spunea: “Dă, Doamne, să mănânce cu

poftă stăpânul meu şi, după ce s-o sătura, să-mi dea şi mie o bucăţică!”

în acest timp, s-a apropiat şi pisica. Privindu-l pe om cum mănâncă şi gudurându-se pe lângă el, îşi spunea în sinea ei: “Dă, Doamne, să orbească stăpânul meu, doar o clipă, să-i pot fura

mâncarea!”

Câinele aştepta să primească tot ce omul s-ar fi îndurat să-i dea, cunoscând bunătatea stăpânului său. Pisica însă pândea orice moment să poată fura, lăcomia îndemnând-o să nu se

mulţumească cu ceea ce ar fi primit.

Aşa este şi în viaţă. Unii dintre prietenii care ne înconjoară sunt asemenea câinelui, adică fideli şi devotaţi, răbdători şi sinceri. Alţii însă sunt asemenea pisicii: oricând cu un zâmbet pe buze, dar

mereu cu răutate în suflet, aşteptând doar prilejul să fure şi să profite de pe urma ta. Fac o paranteză pentru a spune că aceasta este doar o poveste cu morală. Nu trebuie să credeți că pisica ar

putea gândi așa ceva.

Când ai în preajma ta prieteni adevăraţi, bucură-te pentru ei şi pentru prietenia voastră; când vezi însă că de tine se apropie şi cei asemenea pisicii, nu-i goni şi nu te purta cu ei aşa cum ar

merita, ci roagă-te pentru ei şi încearcă, prin bunătatea ta, să îi faci şi pe ei mai buni.

“Suferiţi de pe urma unui om rău? Iertaţi-l, ca să nu fie astfel doi oameni răi!” a spus Fericitul Augustin

 

Dacă ți-au plăcut aceste pilde creștine despre credință și îți dorești să mai auzi și altele, te poți abona la canalul meu de youtube. Nu uita să apeși clopoțelul, ca să afli imediat când postez un

nou videoclip cu Pilde duhovnicești audio scurte.

O zi bună și numai bine!

Pilde duhovnicești audio scurte

Pilde duhovnicești audio scurte