Aseară, în timp ce urmăream noutăţile când la televizor, când pe facebook, dornică să aflu primele rezultate ale alegerilor, m-a lovit cu putere o idee. S-a spus că diaspora şi internetul (pe lângă chiar marile greşeli făcute de Ponta şi echipa sa, pe lângă verticalitatea cu care Iohannis s-a prezentat în faţa românilor) au avut o contribuţie foarte importantă la schimbare, că au reusit să mobilizeze oameni până ieri indiferenţi sau indecişi.
Se pare că vom porni pe un alt drum, un drum pe care îl sperăm mai bun pentru toţi, oameni şi ţară deopotrivă. Probabil unii dintre noi au înţeles, după toate aceste evenimente, ce înseamnă să te promovezi cu stil, ce înseamnă micile detalii, ce inseamnă elegant şi foarte curat. Am trăit emoţii mari aseară, am rezonat cu masele de oameni ieşiţi în stradă şi m-am întrebat, la fel ca în ’89, de ce locuiesc în Ploieşti, un oraş amorţit, un oraş în care oamenii ori au opinii diferite de ale mele, ori sunt de-a dreptul nepăsători.
Aceea a fost clipa în care mi-am spus că noi, bloggerii, ar trebui să fim primii care să ne folosim de spaţiile online pe care le deţinem, de cuvintele pe care le cunoaştem şi stăpânim, de puterea pe care ne-o oferă interacţiunea cu persoanele ce ne citesc, pentru a deveni parte activă din schimbările pe care le dorim. Noi, bloggerii, am putea face mai mult, dacă ne-am dori cu adevărat, dacă ne-am implica mai mult, dacă am încerca să construim o lume mai bună.
Mi-am dat seama că nu este destul să scrii texte frumoase despre curcubeu, soare, lună, parfum sau flori, că nu e destul să compui poezii emoţionante sau să îl iei în braţe pe “e blogul meu, scriu ce vreau pe el!”. Am putea face mai mult, am putea avea propria contribuţie la schimbarea despre care tot vorbim. Am putea, măcar din când în când, să scriem pe bloguri despre ceea ce vedem în jurul nostru, despre oraşele şi satele noastre, despre oamenii ce îşi aduc prinosul la “mai bine”-le pe care îl visăm, despre orice ar putea influenţa şi schimba în bine chiar şi un singur om.
Plănuisem cu ceva timp în urmă să scriu din când în când despre oraşul Ploieşti, să mă laud cu ceea ce are el frumos şi bun, să aduc la lumină evenimente neştiute, rămase în umbră. Nu am reuşit. Nu eram destul de motivată, consideram că nu am destul timp, nici eu nu ştiu ce alte motive invocam în gând atunci când îmi aminteam de promisiunea făcută. Poate că acesta este momentul în care trebuie să mă decid dacă vreau să fiu parte din schimbarea în bine. Poate că a sosit clipa în care trebuie să las lenea deoparte şi să fiu picătura ce completează oceanul
Aseară m-am simţit cum nu se poate mai prost. Fusesem la vot, pusesem ştampila pentru o Românie mai bună, distribuisem câteva articole scrise de alţii şi câteva filmuleţe în care se vedea clar că suntem luaţi de fraieri, dar atât. Seara m-a găsit bucurându-mă alături de cei ieşiţi în stradă, m-a găsit empatizând cu cei din diaspora, alungaţi cu gaze lacrimogene. Ei tremurând de frig şi emoţie pe străzi, eu privindu-i din pat, de la căldură, cu borcanul de ciocolată în braţe. Mi-a fost ruşine de mine, de nimicul cu care contribuiam. Nu vreau să mai repet asta, nu vreau să mă mai simt aşa!
Buna dimineata, Vienela! Guten morgen! :) Sunt mandra de clujenii mei. Clujul, e un oras universitar cu peste 100.000 de studenti anual. Tinerii sunt conectati la retelele de socializare. O stim toti cei care avem copii. Si totusi. aseara, dupa inchiderea urnelor in Romania, tinerii au iesit in strada, la fel cum au protestat si zilele trecute in semn de solidaritate cu romanii din diaspora. Ma bucura faptul ca, intre acei studenti, sunt foarte multi din alte orase ale tarii. Si ei, au invatat alaturi de colegii si prietenii lor, exercitiul democratiei. O sa se schimb si la voi lucrurile, o sa vezi. Oricum, ai facut un lucru important. Ai fost la vot si cu asta ai fost solidara cu cei din strainatate care au inghetat la cozi. Iar daca eu sunt fericita pentru ceva e ca romanii, pentru prima data in istorie, au aratat ca sunt uniti. Acolo, nu a contat ca sunt din Bucuresti, din Moldova ori din Transilvania. Erau romani. Si atat!
Ti-as spune Buna seara in germana, insa habar nu am cum. :))))
Eu nu pot fi foarte mandra de ploiestenii mei, desi mi-as fi dorit. Sper ca pana data viitoare sa se mai schimbe ceva, sa vad ca si pe aici lumea intelege si se implica.
Să sperăm că de data asta speranţa nu moare prima. :)
Mie mi se pare ca a pornit cu dreptul pe acest drum spinos. Imi doresc sa reuseasca, insa fara ajutorul nostru va fi aproape imposibil. :)))
O idee foarte buna Vienela. Cred ca o sa inaugurez si eu o rubrica pe blog intitulata: Orasul meu…unde o sa scriu despre lucrurile bune care se intimpla in Brasov. Multumesc pentru idee. Sper ca nu te superi ca ti-o imprumut. :)
Cum sa ma supar? Poate ca ideal ar fi ca fiecare dintre noi sa scrie despre satul/orasul/cartierul in care locuieste. Doar asa putem schimba ceea ce nu ne place si putem aduce la lumina ceea ce merita a fi aratat.
Nu ştiu dacă Ponta pierdea alegerile şi n-ar fi provocat reacţia adversă a electorilor leneşi, care s-au mobilizat numai ca să voteze împotriva lui. O rudă de-a mea a încercat să voteze în Bonn şi n-a reuşit,după ce a stat la coadă 7 ore! În ciuda meritelor sale, Iohannis e pentru cei mai mulţi un necunoscut. Votul s-a dat împotriva lui Ponta, nu pentru Iohannis. Asta ar trebui să ţină minte noul preşedinte.
Sunt convinsa ca nu va uita prea curand ca a avut noroc. Si cred ca va face in asa fel incat sa dovedeasca ca a meritat…