Mi-aş dori să nu fiu înţeleasă greşit. Nu am absolut nimic cu persoanele care cred într-o putere ce ne decide soarta, nu râd de cei care cred în Dumnezeu sau în orice altă zeitate. Dar nici nu reuşesc să îi înţeleg pe cei care îşi pun viaţa în mâinile divine, aşteptând să le cadă din cer cele trebuincioase. Nici nu pot crede că pică ceva de sus (în afară de ţurţurii de la streaşină).
Am cunoscut întâmplător o persoană care m-a făcut să mă întreb până unde merge credinţa adevărată şi cât este de utilă în viaţă. Bun, crezi în Dumnezeu, în puterile lui, dar chiar să nu iei nici o măsură când ai o problemă, convins fiind că toate se vor termina cu bine, doar pentru că te veghează cel de sus?
Nu îţi cauţi un loc de muncă nici măcar dacă ţipă foamea în tine. Ştii sigur că doamne-doamne îţi va scoate în cale soluţia ideală, că îţi va trimite pe tavă jobul visat. Nu ai învăţat pentru examen, dar doamne-doamne a aranjat lucrurile în aşa fel încât să îţi pice exact subiectul pe care îl ştiai. Nu iei medicamente când eşti bolnav, pentru că ai credinţă şi doamne-doamne ştie. Te va ajuta să te vindeci. Nu lupţi pentru drepturile tale, indiferent de ce natură ar fi, pentru că doamne-doamne este mare, puternic şi are grijă de oiţele sale. Ştii că îi va pedepsi pe cei care astăzi te necăjesc, că le va lumina mintea, că te va proteja de ei.
Oare chiar aşa să fie? Pentru cei foarte credincioşi, viaţa este chiar atât de simplă? Pot sta liniştiti în casă şi totul le vine la nas, fără nici un efort? Cei care cred cu tărie în Dumnezeu chiar au totul de-a gata, fără să lupte, fără să se zbată, fără să mişte un pai? Nu au nevoie să gândească, nu se tem, nu au griji, nu dau din coate?
Persoana despre care vă vorbesc nu o duce rău, dar nici nemaipomenit de bine. Este sănătoasă, deşi a avut şi boli grave care au trecut de la sine (după spusele sale). Are o casă frumoasă, deşi nu a luptat pentru ea. A trecut în viaţă prin examene grele fără să înveţe şi fără să copieze. A văzut cum problemele i s-au rezolvat fără să se frământe. Acum aşteaptă să apară un loc de muncă bun, fără ca măcar să îl caute. Dacă stai de vorbă cu ea, îţi lasă impresia că totul i-a căzut din cer, doar pentru că are o credinţă nestrămutată în puterile dumnezeieşti.
In afara de turturii de la streasina, mai pica ocazional si cate o bucurie de la cate o pasare :D . Pentru noroc !
Da, chiar asa este. Viata persoanelor credincioase e mai simpla, mai senina si mai frumoasa. Asta nu ineamna ca e lipsita de greutati si de incercari, inseamna doar ca se raporteaza altfel la ele si le depasesc mai usor :)
Apoi eu ce sa zic? Fericiti ei…ca eu si daca ma lupt cu toate fortele, ma consum, caut solutii si alte alea cateodata ma iau toti nervii ca parca nu iese nimic :(. Asta e…unii se zbat si altii primesc pe tava :))
Deci persoanei despre care vorbesti ii merge bine!
Asta e cel mai important aspect. iar daca nu face mari eforturi poate chiar ca in existenta ei se intampla minuni :)
Eu de habotnici ma feresc, atat
De habotnici sau cei care considera ca Dumnezeu exista ca ei sa aiba o scuza pentru propria incapabilitate.
Hmm, exista cuvantul asta, incapabilitate?…
Cei care au o credinta foarte mare au o viata mai usoara nu pentru ca le pica toate din cer ci pur si simplu pentru ca nu pun mare accent pe lucruri…este adevarat ca unii exagereaza si duc aceasta credinta la extreme…sincer nu cred ca cei ce fac asta au acea credinta cu care se lauda pentru ca unul dintre pacate este mandria…sa te mandresti cu ceea ce ai e un pacat…daca ar fi atat de credinciosi precum se lauda la toti ar trebui sa stie acest aspect, nu?
Vienela, mai pică şi grindină, fulgere, se mai lasă şi gerul!
Am auzit că şi peşti, broaşte sau altele…
Murphy ne spune “nu crede în minuni, bazează-te pe ele” :P
Mda, greu de comentat.
Convingerea că Dumnezeu te va ajuta în orice situaţie nu strică.
Asta înseamnă optimism, în cele din urmă.
Dar să laşi totul în seama Lui, mi se pare nelalocul său.
Doar să-I ceri mereu, dar tu să nu-L răsplăteşti
decât cu credinţa că te va ajuta?
Să mă ierte persoana în cauză, dar e foarte egoistă şi nerealistă.
Vienela , eu sunt fascinata de capacitatea acestor oameni de a crede in ceva cu atat ardoare si cu atata credinta…imi doresc sa ii pot intelege , sa patrund in mecanismul lor de gandire si sa aflu ce anume ii determina sa gandeasca astfel , care este impulsul ce le da ghiont sa gandeasca astfel si sa actioneze ca atare. Nu ii judec niciodata , cine sunt eu sa fac asta?E treaba lor in ce si cum vor sa creada , daca le da Dumnezeu sau nu , daca le indeasa in traista sau nu…insa tare imi doresc sa ii inteleg ce ii determina sa fie asa…
Oricum , daca doamna respectiva s-a lasat in grija Sefului si o duce acceptabil…inseamna ca e ceva , undeva….care chiar cum zice dansa , se intampla. ;)
Destinul..Persoana e foarte norocoasa..bravo ei..Altii se zbat in saracie chiar daca muncesc, sunt bolnavi chiar daca sunt precauti…
@Intuneric
Nu prea exista… :D Cred ca te referi la incompetenta asa, in general… :))
Am intalnit si eu cateva persoane care functioneaza pe principiul “berzei chioare ii face Dumnezeu cuib”. Chiar astazi m-am incontrat cu una, femeie trecuta prin viata, cu copil de crescut, asteptand cu o stupida seninantate sa-i rasara in cale vreun job…
pana la urma fiecare alege viata pe care doreste s-o duca. daca femeia asta e multumita sufleteste si nu vine sa-ti ceara tie s-o ajuti… as zice ce e doar problema ei :)
@vienela: ai dat un exemplu de asa NU, nici macar nu trebuia sa-l asociezi cu crestinismul. Este ca atunci cand eu tot astept sa castig la loto dar nu joc niciodata, dar nu invoc nicio divinitate am eu nebunia asta :).
Îm pare bine că îi merge bine, mă scuzați, mie nu-mi pică nimic moca, muncesc
Eu merg pe ideea ca dumnezeu iti da, nu-ti pune si in traista. Incerc sa fiu un om mai bun in fiecare zi, dar nu astep sa cada nimic din cer. Cel mai bine este cand muncesti tu si realizezi, ai satisfactia muncii tale si a rezultatelor ei.
Hm..nu si nu, nu cred. Iar persoana despre care vorbesti mi se pare ca se indreapta spre extreme.
Si eu ii respect pe cei ce cred, e treaba lor, fiecare face ce vrea, am 2 prietene destul de credicioase dar de cand le stiu au luptat pentru orice si credinta nu le-a facut sa creada ca “pica” nimic.
E bine să ai credinţă şi să-ţi spui mereu că totul se va termina cu bine, dar chiar să nu lupţi deloc pentru ceea ce vrei şi să aştepţi să ţi se dea totul pe tavă, mi se pare exagerat.
Depinde de fiecare cum e inteleasa divinitatea…..sincer, explicatiile sunt simple, dar pentru a sta si a veni totul pe tava sunt necesare destul de mult,ani si zeci de ani pt unii, anumite practici nedigerate de toata lumea. pentru majoritatea asa-zisilor credinciosi e valabila pilda omului care se ineaca in urma inundatiilor dupa ce refuza 3 barci de salvare si,ajuns in fata Lui D-zeu intreaba pe acesta de ce nu a fost salvat;D-zeu raspunde : fraiere, ti-am trimis 3 barci!
Nu stiu ce sa zic. Stiu si oameni foarte crediciosi care se zbat pentru tot ceea ce au. Neastepand ceva de la divinitate. Doar rugandu-se pentru sanatate ca sa poata sa-si duca visele la indeplinire…
Dar or fi si din acestia, genul “pica para malaiata”. ;)