Ce tristă pare piaţa de legume în luna februarie! Vântul strecurat prin uşile batante se roteşte în spirală, înfiorând deopotrivă cumpărători şi vânzători. Parcă toţi ar fi încremeniţi într-un tablou bacovian. Şuierând a pustiu, vântul trece de la o tarabă la alta, atinge curios câte o sfeclă roşie, muşcă din câte un măr ionatan, invită la dans trei fire îngălbenite de leuştean. Zăreşte o bătrână cu basma înflorată pe cap. În dreptul ei zăboveşte mai mult, cercetând ridurile adânci care îi brăzdează faţa, mâinile aspre, învineţite de frig, ochii încă vii, iscoditori. Poate i-ar sta mai bine la gura sobei, cu picioarele învelite într-un pled, tricotând şosete de lână pentru nepoţi. 

Ce goală pare piaţa de legume în luna februarie! Prea mulţi vânzători, prea puţini cumpărători, prea ofilită marfa… Mă strecor grăbită printre tarabele pe care dorm nebăgate în seamă banane pătate, multe lămâi cu coaja groasă, bulbucată, câteva roşii fără gust şi un morman de prune uscate, al căror preţ piperat îndepărtează pofticioşii. Un bărbat solid strigă din când în când, cu voce groasă, lăudându-şi marfa. Speră să atragă muşterii la taraba pe care stau aliniate, precum soldaţii, borcane cu hrean ras înecat în oţet, sticle cu borş proaspăt, borcane unde stau răsucite frunze rupte primăvara trecută din viţa de vie şi pungi transparente prin care mălaiul grişat zâmbeşte galben-auriu.

Ce spaţioasă pare piaţa de legume în luna februarie! Multe dintre tarabe sunt goale. Încă nu a apărut salata verde jumulită de cu noapte din grădini, nici ridichea cea uriaşă, nici măcar ceapa verde adusă de bătrânele cu palme bătătorite. Oamenii preferă să se înghesuie în marile magazine, unde e cald şi unde vântul nu îndrăzneşte să se strecoare. Acolo găsesc legume de tot felul, unele întinse în lădiţe de plastic, altele ambalate în pungi, expuse în vitrinele frigiderelor. Cele congelate sunt gata curăţate,  numai bune de aruncat în oală. Piaţa de legume dormitează în fiecare februarie, aşteptand ziua în care soarele va lumina oraşul, va încălzi tarabele şi va aminti oamenilor câte comori ascunde o piaţă…