Sunt gemeni. Seamănă ca două picături de apă. Seamănă atât de bine, încât puțini sunt cei ce reușesc să îi deosebească, mai ales dacă se îmbracă la fel. Seamănă la fizionomie, la voce, la mers, la tot. Cel puțin la o primă vedere. Cei care îi cunosc de mult timp, știu deja cât sunt de diferiți. Unul dintre adolescenți iubește fotbalul, este înscris într-o echipă destul de bună, se antrenează de dimineața până seara, convins fiind că va ajunge să îl întreacă pe Lionel Messi cândva. Singura persoană nemulțumită este mama lor, care continuă să repete că fiul ei își ratează viitorul ”bătând mingea pe maidan”.
La polul opus se află celălalt geamăn, care urăște fotbalul și care, dacă ar putea, ar sta de dimineață și până seara într-un magazin instrumente muzicale Bucuresti, punând întrebări despre diverse echipamente de sunet, despre muzicienii care au cumpărat de acolo chitare, tobe sau altele, despre orice are legătură cu muzica. El este ”adolescentul cu preocupări intelectuale”, după cum le place părinților să spună. Visează să aibă cândva propriul său pian digital Roland, cu care să își încânte prietenii și familia. Știe deja că pentru a ajunge mare muzician este nevoie să depună foarte multă muncă și, în modestia lui, nu îndrăznește să viseze prea departe.
Poate vorbi ore în șir despre caracteristicile tehnice ale pianului digital Roland, poate spune cu exactitate ce fel de generator de sunete are, ba chiar și câte tonuri suplimentare pot fi auzite la acest pian. Chipul mamei sale înflorește când îl aude vorbind cu atâta pasiune despre muzică, despre instrumente muzicale, despre dorința lui de a cânta. Amândoi speră să vină mai repede ziua în care pianul Roland se va odihni în livingul casei, ziua în care ”geamănul intelectual” va atinge pentru prima dată propriul lui instrument muzical.
Deși întreaga familie este mândră de puștiul ”viitor muzician” și toți fac economii pentru a-l ajuta, nici unul nu scapă ocaziile ce se ivesc fără a-i aminti că și-ar fi putut găsi și el o pasiune mai puțin costisitoare, luând exemplu de la fratele său, care nu risipește din bugetul casei decât prețul unei mingi și a unei perechi de pantofi sport, cu care să alerge pe maidan.
Sinceră să fiu, mi-aș fi dorit ca și puștiul meu să aibă asemenea preocupări, indiferent cât de costisitoare ar fi părut la prima vedere…
Adevărul e că mulţi părinţi îşi chinuie copiii, ocupându-le timpul cu astfel de preocupări, care, de cele mai multe ori, nici nu sunt pe placul celor mici. Într-o vreme, erau la modă vioara pentru băieţi şi baletul pentru fete. Dacă vreun copil chiar doreşte lecţii de pian, abia atunci părintele lui ar trebui să se întrebe dacă acesta are talent sau nu.
Am făcut lecţii de chitară când eram mic dar m-ia trecut repede. Mi-am dat seama că e mult mai uşor să asculţi! 🙂