Curăţenia de primăvară a scos la iveală exact obiectele de care aveam nevoie pentru a-i răspunde Ninei la întrebarea “Ce lucruri mai ai din copilărie?”. Făcând ordine prin dulapuri şi dulăpioare, am găsit câteva din obiectele purtate din casă în casă pe parcursul vieţii. Nu au nici o utilitate. Le păstrez doar pentru că îmi trezesc amintiri din copilărie sau pentru că am tot sperat că îmi vor folosi la ceva. Le păstrez aşa cum orice om păstrează bucăţi din suflet într-un cotlon al casei sau al minţii. Din păcate, ceea ce era cu adevărat frumos sau interesant s-a pierdut pe drumul vieţii.

-O imitaţie de ploscă pentru apă, adusă de la Castelul Bran. Este dintr-un plastic negru şi are pe ambele părţi imaginea castelului.

-Un peşte de sticlă. În afară de cei foarte tineri, toată lumea ştie că aceşti peşti căscau gura aşezaţi pe un mileu, de obicei pe televizorul alb-negru care funcţiona cu o furculiţă băgată undeva în fund. :))

-O vază masivă din cobalt albastru, cu care pot omorî vaca nebună dacă mă supăr.

Apropo de vitejia mea… Se uita Mihai astăzi la o emisiune cu “sportivi” care învârteau în jurul corpului beţe, lanţuri şi săbii. I-am spus că pot şi eu să mă maimuţăresc aşa, să învârt un lanţ şi să ţip ca nebuna. Mi-a răspuns râzând:

-Nu uita un lucru. Nu toţi cei care au în casă un calculator conectat la internet sunt zoso!

Mergem mai departe…

-Câteva ceşti de cafea cu farfurioare, vechi de peste 60-80 de ani. Sunt atât de micuţe şi gingaşe, că nu mă îndur să le folosesc. Le voi lăsa moştenire nepoţilor.

-O poză cu mine în cărucior, pe la vreo zece luni, cu o măzgălitură imitând peticul negru de pirat desenată pe un ochi de sora mea (bine că nu mi-a făcut mustaţă şi barbă).

-O altă poză alb-negru, făcută la terminarea clasei a zecea, când abia îmi pierdusem tatăl.

-O poză cu tatăl meu, făcută la Năvodari imediat după tragedia de la Cernobîl.

-O poză cu mama, la banchetul de teminare a liceului. Au colegii ei nişte haine!!! Pantaloni evazaţi şi rochiţe până la jumătatea coapsei.

-multe mileuri de macrame, dar şi şnururi care aşteaptă de vreo 25 de ani să fie montate pe pânza desenată.

-vreo 15 ciucuri croşetaţi în formă de floare, din cei care se agăţau de cheia de la şifonier.

-O mulţime de cărţi, unele dintre ele îngălbenite de vreme.

Acum e rândul vostru. Mai aveţi obiecte rămase prin casă de când eraţi copii?