Ne întâlnim destul de rar, probabil din cauză că programul meu este total diferit de al lui, iar când ne întâlnim, fiecare are treabă. El, să mai schimbe câte ceva la site-ul pe care şi l-a făcut sau să mai împuşte vreo doi nebuni la CS, eu, să discut bârfesc cu mama lui. Atunci când l-am prins în parc, mi-am spus că este cel mai bun moment în care aş putea discuta cu nepotul meu pe îndelete.

Ne-am cumpărat floricele de porumb, ne-am plimbat pe aleile umbroase şi am povestit câte în lună şi în stele. Ne-am amintit de perioada “fire şi prize”, cum îi spunem noi, de petrecerea organizată de sora mea când el împlinea şase anişori. Poate că vă întrebaţi ce a însemnat perioada “fire şi prize” în familia noastră. Ei bine, nepotul meu, încă din primul an de viaţă, a dat deoparte orice jucărie, indiferent cât de frumoasă, colorată sau scumpă ar fi fost şi a ales să se joace cu ceea ce găsea în trusa de scule a tatălui său.

Alegea câte o şurubelniţă, câteva fire rămase cine ştie de la ce şi încerca să le combine în fel şi chip. Ne distram văzându-l şi preconizam că va ajunge mare electronist sau măcar un pui de electrician. Când copiii de seama lui plimbau un tractoraş legat cu sfoară, nepotul meu plimba un capac de priză legat cu fire. :) Nu se putea despărţi de ele, aşa că tatăl lui i-a pregătit o trusă doar pentru el, o trusă pe care o găseam mereu prin curte sau în mijlocul patului, acolo unde îi plăcea lui să meşterească.

Şi a venit ziua în care împlinea şase ani. S-a zbătut sora mea să îi pregătească cele mai alese bucate, cel mai dulce tort, cele mai interesante cadouri, a invitat colegi de grădiniţă, părinţi, rude şi prieteni, pentru o petrecere memorabilă, pe care nu o vom uita prea curând. S-a mâncat, s-a râs, s-a ascultat muzică. Puştii se jucau în casă, profitau de toate jucăriile pe care nepoţelul meu le ignorase mereu şi făceau o hărmălaie de nedescris.

La un moment dat, sora mea observă că de la petrecere lipsea chiar sărbătoritul. Îl căutăm prin casă, îl strigăm, apoi ieşim în curte. Nu se vedea nicăieri, dar i-am auzit glăsciorul undeva în spate, printre tufişurile din grădină. Ne-am dus grăbite spre el şi l-am găsit construind un fel de fântână arteziană luminată de o instalaţie de brad modificată de el. Pe o uşă veche, abandonată în magazie, agăţase bidoane de plastic tăiate pe jumătate, căni de plastic găurite, tăiase din furtunul cu care cumnatul meu uda grădina şi potrivise bucăţile pe acea instalaţie. Nu ştiu să vă explic ce făcuse de fapt. Cert este că uitase de petrecere, de musafiri, de tort şi meşterise o instalaţie care făcea un circuit de apă închis, totul pe uşă, luminată de instalaţia pentru brad din care răsuna melodia de la o orgă de jucărie.

Dacă nepoţii voştri nu îi seamănă lui Gabi, nepotul meu şi vreţi totuşi să aibă parte de zile de naştere memorabile, vă sfătuiesc să apelaţi cu încredere la cei care organizează petreceri copii bucuresti. Vă vor pune la dispoziţie locaţii de basm (dacă nu vreţi să vă distrugeţi casa), confetti, decoraţiuni, baloane modelate, pictură pe faţă, jocuri şi concursuri interactive, animatori, zâne şi spiriduşi, care vor înveseli petrecerea.