Eram în vizită la cumnata mea, care îşi serba ziua de naştere. Printre invitaţi, un prieten al unui prieten, care ne-a făcut să uităm pentru câteva clipe că suntem  adulţi, ne-a făcut să ne bucurăm de spectacolul pe care ni l-a oferit. Tipul lucra la o firmă care organiza petreceri pentru copii şi venise pregătit să înveselească atmosfera, să îşi facă reclamă, să atragă deopotrivă copii şi părinţi. Avea la el baloane pe care le sucea în fel şi chip, transformându-le în diverse animăluţe, pe care mai apoi le oferea copiilor. Desena foarte bine şi a umplut multe foi de caiet cu tot ce au cerut copiii.

Petrecerea a început cu adevărat atunci când acest băiat s-a transformat în clovn şi a început să ne spună poveşti. Avea un costum frumos, se machiase adecvat, iar nasul roşu făcut dintr-o mingiuţă îi completa ţinuta. Am observat imediat că făcea totul cu pasiune, că îi plăceau copiii, că ştia cum să îi atragă. Vorbele curgeau fluent, fără poticniri, iar poveştile se modificau în funcţie de reacţiile micilor spectatori. Mă întrebam în sinea mea dacă eu aş fi putut fi aşa dezinvoltă, ştiind că sunt atâţia ochii care privesc reprezentaţia.

Stând la o ţigare cu el, ne-a povestit că la început i-a fost greu, că se jena de părinţii care îl urmăreau. Mai târziu a înţeles că el nu era acolo pentru părinţi, ci pentru copii; că atunci când copiii sunt mulţumiţi, şi părinţii sunt mulţumiţi. Am mai reţinut o vorbă spusă de acel băiat: “indiferent cât de greu le-ar fi oamenilor, indiferent cât de puţini bani ar avea, întotdeauna vor găsi suficienţi pentru jucării şi pentru petreceri copii. ”

Vorbele lui mi-au amintit de zilele grele de demult, în care renunţam la orice pentru a-i cumpăra lui Ionuţ o jucărie, pentru a-l duce la o piesă de teatru, pentru a-i face mici bucurii. Îi dau dreptate acelui băiat. Văd în jurul meu oameni care se plâng că au tot mai puţini bani, că i-a înnebunit criza asta mondială şi care totuşi continuă să le ofere copiilor tot ce aceştia îşi doresc. Pentru copii nu este criză niciodată.