Eram în vizită la cumnata mea, care îşi serba ziua de naştere. Printre invitaţi, un prieten al unui prieten, care ne-a făcut să uităm pentru câteva clipe că suntem adulţi, ne-a făcut să ne bucurăm de spectacolul pe care ni l-a oferit. Tipul lucra la o firmă care organiza petreceri pentru copii şi venise pregătit să înveselească atmosfera, să îşi facă reclamă, să atragă deopotrivă copii şi părinţi. Avea la el baloane pe care le sucea în fel şi chip, transformându-le în diverse animăluţe, pe care mai apoi le oferea copiilor. Desena foarte bine şi a umplut multe foi de caiet cu tot ce au cerut copiii.
Petrecerea a început cu adevărat atunci când acest băiat s-a transformat în clovn şi a început să ne spună poveşti. Avea un costum frumos, se machiase adecvat, iar nasul roşu făcut dintr-o mingiuţă îi completa ţinuta. Am observat imediat că făcea totul cu pasiune, că îi plăceau copiii, că ştia cum să îi atragă. Vorbele curgeau fluent, fără poticniri, iar poveştile se modificau în funcţie de reacţiile micilor spectatori. Mă întrebam în sinea mea dacă eu aş fi putut fi aşa dezinvoltă, ştiind că sunt atâţia ochii care privesc reprezentaţia.
Stând la o ţigare cu el, ne-a povestit că la început i-a fost greu, că se jena de părinţii care îl urmăreau. Mai târziu a înţeles că el nu era acolo pentru părinţi, ci pentru copii; că atunci când copiii sunt mulţumiţi, şi părinţii sunt mulţumiţi. Am mai reţinut o vorbă spusă de acel băiat: “indiferent cât de greu le-ar fi oamenilor, indiferent cât de puţini bani ar avea, întotdeauna vor găsi suficienţi pentru jucării şi pentru petreceri copii. ”
Vorbele lui mi-au amintit de zilele grele de demult, în care renunţam la orice pentru a-i cumpăra lui Ionuţ o jucărie, pentru a-l duce la o piesă de teatru, pentru a-i face mici bucurii. Îi dau dreptate acelui băiat. Văd în jurul meu oameni care se plâng că au tot mai puţini bani, că i-a înnebunit criza asta mondială şi care totuşi continuă să le ofere copiilor tot ce aceştia îşi doresc. Pentru copii nu este criză niciodată.
O postare de nota 1 milion !!!!! Pentru copii nu exista criza niciodata ! Voi prelua link-ul intr-o postare de pe blogul meu.
sunt inedite petrecerile pentru copii si pentru ei ai face orice, pentru ei nu e niciodata criza, daaa :))
Acum, eu sper sa nu te superi pe mine, dar eu, copilului meu, nu ii voi aduce niciodata un clovn acasa. M-au enervat de cand ma stiu, iar pe Vlad si mai si. N-as vrea sa iasa bietul copil traumatizat cand vede clovnul facand tiu-tiu peste balcon :(
Un clovn care face tiu-tiu peste balcon?… Asta trebuie detaliat cu lux de amanunte! :D
Ihi adevar graieste :(. Asa cum am pleznit cu poarta in cap popa ortodox si l-am fugarit ca pe iepuri (de doua ori, doamne ce amintiri frumoase…) tot asa as face tziu-tziu planor orice clovn care ar indrazni sa se apropie de vreun copil al meu sau aflat in grija mea.
Foarte bun articolul tău!
Greu am ajuns să-l citesc, cred că, într-adevăr, ai avut probleme cu serverul.
Oameni care se adapteaza situatiei.Mie imi plac,pentru ca dau dovada de curaj si hotarare.In ultima vreme am tot fost cu nepoata la petreceri si sunt in “trend”.
Iti cade serverul o data pe minut :)
Clovni sunt multi printre noi! Nu reusim sa-i distingem dupa nas!
Articolul este inspirat si scris cu umor. Insa in ceea ce priveste copiii ma obliga realitatea sa te contrazic: doar pentru unii copii nu e criza, pentru ca foarte multi traiesc in criza economica de cand se stiu, si neam de neamul lor din criza in criza a trait. :(
Eu faceam “crize” cand vedeam ceva ce-mi doream! Ma asezam pe jos si tipam ca din gura de sarpe… pana o data, cand tata s-a suparat rau, m-a luat de aripa, m-a dus intr-un gang si mi-a dat o palma peste fund! Prima si ultima palma primita in viata mea de copil! Eu nu-mi amintesc nimic despre tipete si palma! Mi-au povestit parintii! Si, cica, n-am mai avut “crize de personalitate” de atunci!
Ce fain era in copilarie! Doar voiam si aveam! Ei, nu totul si nu oricand! :) Dar nici acum nu-i rau! :)
Zile senine sa ai! La propriu si la figurat!
E-adevărat. Dacă mă uit acum în urmă cât am cheltuit pentru copil… wow! Nu mă mai uit ! :))
Mare adevar ai grait vienelo…Pentru copii faci orice, asa au facut si ai mei…
Pt copii nu e niciodată criză, dar adulţii sunt mereu generaţie de sacrificiu.
Eu aleg să fiu copil, pur şi simplu nu pot să mă las pe locul II la nesfârşit :))))
Si eu sunt copil, ca sunt copilu’ lu’ mama! nu vreau clovn, pot sa-l schimb cu un cipandel?:))
Cand am citit titlul m-am gandit ca o fi ceva gluma, dar m-am inselat. Merita investit in copilarii. :)
Zi frumoasa!
Corect! :) Păi de ce i-am făcut, să-i privăm de bucurii? Dacă ne putem tăia nouă și da lor, cu drag! Dacă nu se poate și nu se poate, măcar dragoste multă să aibă!
mi-am amintit de “bibilica” clovnul dupa care fie-mea era innebunita in gradinita si clasele mici. il cunosteau toti copiii, strigau dupa el cand il vedeau pe strada :)
Foarte frumos spus, Vienela. Asa e, daca am privi lumea cu ochii unui copil poate ne-ar veni mai usor sa facem unele lucruri
Nu mai fac cei cu petrecerile afaceri cu mine… :(
Mie nu-mi place circul deloc…nici clovnii…