Am fost iar la un pas de a ne certa cu vecinii de scară. Cel puțin așa mi s-a părut într-o primă fază când, la ultima ședință de bloc, s-a pus problema banilor pe care fiecare locatar ar trebui să îi plătească pentru că o mică porțiune de perete, aflată la intrarea în scară, a fost reparată, renovată, reabilitată, re… ceva. Supărarea mocnea din anii trecuți, de când vecinii noștri s-au decis să izoleze pereții blocului, care arătau de parcă tocmai se terminase un război în zonă.

Pe porțiunea apartamentului nostru, pereții erau deja izolați și văruiți, pentru că așa îi stă bine omului gospodar să procedeze când se mută în casă nouă. Din dorința de a nu ieși în evidență, pereții au fost văruiți în alb. Bine-nțeles că motivul invocat era haios. Tocmai acel alb curat, strălucitor, făcea ca apartamentul nostru să iasă în evidență. Era singurul acoperit cu hidroizolații și văruit.

Acum câțiva ani, vecinii au decis să schimbe și ei fața blocului. Decizia a fost luată într-o perioadă când noi nu eram în localitate. După cum vă puteți imagina, nu ne-a fost cerută părerea și nici nu au considerat necesar să dea două bidinele și la noi. Rezultatul?

Tot blocul este de un portocaliu-cărămiziu și singur apartamentul nostru continuă să fie alb la exterior. Situații asemănătoare pot fi văzute prin tot orașul și cred că prin toată țara. De ce ne mai mirăm când ni se spune că este țigănie? Fiecare bloc are culoarea lui, iar uneori chiar și fiecare apartament are culoarea lui. Nu sunt pentru uniformizare, nu vreau ca toate blocurile din oraș să fie la fel, dar când văd șapte culori pe un bloc am mereu impresia că și-a văruit fiecare cu ceea ce i-a rămas de la zugrăveala de interior.

Am simțit un mic ghimpe de invidie și păreri de rău atunci când ne-a fost izolat blocul, pentru că noi am cumpărat materiale de la idealmix hidroizolatii, iar vecinilor noștri le-au fost acoperiți pereții de către echipele primăriei. Acum sunt bucuroasă că nu am fost cu grămada. S-a văzut diferența după primul an. Încă se vede! Acum a fost nevoie ca o porțiune de perete să fie renovată, pentru că izolația era distrusă, mâine probabil va fi nevoie să renoveze pereții unui apartament sau acoperișul…

Sora mea îmi spune mereu că mă invidiază. De ce m-ar invidia? Stă la casă, își renovează pereții când este nevoie, își alege culoarea care îi place, materialele care i se par potrivite, fără să ceară părerea nimănui, fără să intre în discuții cu nimeni, fără să aibă bătăi de cap. Invidioasă ar trebui să fiu eu, știind toate astea. Noroc că de când am blog ies rar din casă, de obicei seara la plimbare sau dimineața devreme cu bicicleta și nu îmi amintesc să mă uit la pereții blocului.

Sunt întotdeauna grăbită să mă întorc în casă, să îmi iau comoara în brațe și să butonez tastatura. Din partea mea, își pot colora pereții în roz sau cu steluțe sclipitoare, că oricum nu mai am ochi decât pentru pereții de pe facebook… :))))