Aflasem din fragedă pruncie, dacă îmi permiteţi să spun aşa, că Pe aripile vântului a fost cel mai bun, mai renumit, mai premiat, mai vizionat film al tuturor timpurilor. Dar mie nu mi s-a ivit ocazia să îl văd, aşa că m-am mulţumit să citesc de câteva ori cele două volume ale cărţii. Nu vreţi să ştiţi cum arată acum aceste cărţi, pe care eu le-am cumpărat de la un anticariat cu vreo zece ani în urmă. :)) Se vede clar că au fost citite de multe ori.

Mi s-a întâmplat să stau de vorbă cu oameni mai în vârstă decât mine, iar ei să îmi confirme ceea ce spunea mereu mama mea: Pe aripile vântului este un film care trebuie văzut. L-am căutat pe net, dar se încărca atât de greu, încât renunţam de fiecare dată. Preferam să mă las legănată de aripile somnului. Surpriza mi-a făcut-o soţul meu. Mi-a pregătit filmul în timp ce eu îmi făceam somnul de frumuseţe.

L-am văzut de curand. La 42 de ani. Ştiam povestea pe de rost, aşa că unele faze m-au plictisit, altele m-au făcut să văd scenele altfel decât îmi imaginasem. Dar am fost mulţumită de faptul că până şi Mihai s-a lăsat impresionat de povestea scrisă de Margaret Mitchell şi de rolurile jucate de Vivien Leigh şi Clark Gable. Doar Ionuţ a refuzat să îl vadă şi a râs de sentimentalismul nostru. S-a înfăşurat într-un cearşaf şi, cu o voce subţire (nu prea i-a reuşit, că are vocea groasă), miorlăia prin casă: Vai, Rhett!!! Apoi a aruncat cearşaful, şi-a pus degetul arătător sub nas, ca şi cum ar fi avut mustaţă şi a spus  pe un ton de-a dreptul tragic: Vai, Scarlett!!! Ne-a tăiat tot elanul şi ne-a făcut să râdem. Dar filmul oricum trebuie văzut. ;)

rhett si scarlett

 

scarlett si ashley

 

scarlett si rhett

 

PS: Nu ştiu dacă voi aţi păcălit sau v-aţi lăsat păcăliţi astăzi, cu ocazia zilei de 1 aprilie, dar eu am furat-o rău de la Florin Ruşanu, care m-a făcut să cred că mi-a fost hackerit blogul şi că nu mai există nici un articol pe el. Gâsculiţă, a fost replica lui Mihai, care a mirosit de la început ceva… Încă mai tremur… Nu scapi nepedepsit, Florine! :))