Cum poţi transforma într-un timp foarte scurt un om activ într-un sedentar? Simplu. Îi sugerezi să îşi facă blog. Dacă seamănă cu mine, în mai puţin de un an se va confrunta cu problemele care mie îmi dau bătăi de cap în fiecare zi. Din femeia fără astâmpăr, care nu suporta să stea într-un loc, care era mereu în mişcare, nu a mai rămas nimic.
Aveam o părere tare proastă despre oamenii care, abia întorşi de la serviciu, se tolăneau în pat şi urmăreau programele tv, despre cei care, ştiind că pierdeau 8-10 ore pe zi stând înţepeniţi pe un scaun la birou, se duceau acasă şi se aşezau tot la birou, despre cei care, de cum se urcau în autobuz, vânau un loc unde să se aşeze, despre părinţii care îşi uitau copiii la calculator.
Nu mă interesau discuţiile despre sedentarism, tocmai pentru că eram convinsă că nu voi ajunge vreodată să fiu atinsă de acest stil de viaţă periculos pentru sănătate. Despre sedentarism se spune că sta la baza unui număr mare de boli grave, dintre care vreau să amintesc acum bolile cardiovasculare, obezitatea şi cancerul. Din nefericire, sedentarismul poate afecta toate grupele de vârstă.
Am încercat să ne uşurăm viaţa, am pus maşinile să muncească în locul nostru, pentru ca noi să avem mai mult timp la dispoziţie. Ce am făcut cu acest timp? Îl irosim la televizor, la calculator, la birou. Mâncăm dezordonat şi nesănătos, ceea ce face ca riscul îmbolnăvirii să crească. Şi nu ne afectează doar pe noi. Îi afectează pe copiii noştri, care ne vor urma exemplul.
Am aflat despre proiectul “100 de km împotriva sedentarismului” şi mi-am dorit în aceeaşi clipă sa particip activ şi eu, să îi însoţesc pe cei zece voluntari cale de 100 de km, de la Ploieşti la Braşov. Pe data de 23 martie, la ora 6,20, vor pleca pe jos de la Metro şi se aşteaptă ca pe data de 24 martie, seara, să ajungă în Brasov. Traseul a fost ales tocmai pentru impactul vizual pe care îl va avea asupra participanţilor la trafic. Este un semnal de alarmă pe care John şi prietenii lui îl vor trage, pentru a aminti tuturor că SEDENTARISM=OBEZITATE=CANCER!
Mi s-ar fi potrivit perfect acest proiect. Ar fi fost un bun început de antrenament pentru Compostela. Dar în următoarea clipă am realizat că nu mai sunt cea de anul trecut sau de acum câţiva ani. În afară de scurtele ieşiri cu bicicleta şi de plimbările tot mai rare pe care le fac seara cu soţul meu, eu NU FAC MIŞCARE. Am uitat ce înseamnă să mergi până când te ard tălpile, până când simţi că îţi iau obrajii foc, până când nevoia de a te trânti jos este mai puternică decât voinţa de a merge.
Cum aş fi putut emite pretenţii de participare la acest proiect? De ce să mă mint singură că pot, când văd că obosesc tot mai repede, că mă decid tot mai greu să îmi mişc fundul din fotoliu? Stimulată de ideea lor, m-am decis ca de astăzi să îmi rezerv câteva minute pe zi doar pentru a scăpa de eticheta pe care singură şi conştientă mi-am pus-o: sedentară! Şi nu sunt doar vorbe. Chiar am făcut mişcare astăzi. Pentru mâine mi-am propus mai mult…, dacă voi reuşi să mă dau jos din pat, dacă nu voi face febră musculară. :))
Dacă vă place iniţiativa bloggerului ploieştean, dacă doriţi să îl susţineţi, puteţi scrie pe blogurile voastre, cu trimitere spre articolul lui John sau îi puteţi da un share pe facebook şi pe twitter.
Tocmai ce am ajuns acasa, dupa doua demonstratii cu K., ambele la etajul 4 fara lift.
Imi fac o salata verde cu ridichi si ceapa verde si mai scriu pe blog daca mai am ceva de spus…
Sincer, ai dreptate, miscarea in aer liber este esentiala!
Mda, și pe eticheta mea e plin de E-uri rele. :(
Pe eticheta mea scrie hiperactiva si marimea 36-38….
De aceea eu tot timpul dupa ce veneam de la birou mergem o ora la sala. Din aprilie o sa fac la fel :) Abia astept.
Da, de când cu blogul ăsta, atâta stau după el, îl dichisesc şi-l îngrijesc mai ceva ca pe un bebeluş. De unde timp şi pentru mişcare în aer liber?
Pe eticheta mea scrie “un pensionar”,care s-a fript cu ciorba si sufla si-n iaurt.De 10 ani am o viata echilibrata,cu dieta si miscare.Nu sunt o slabuta,dar sunt intr-o lupta continua cu kilogramele,mai ales acum.Eu numai spre seara ma asez la calculator acum,pana se face timp frumos si merg la gradina.Seara buna!
Ei, e inca iarna, e frig. Sa vezi ce pustie o sa fie blogosfera la vara!
Mda, şi mie mi se cam potriveşte eticheta asta. Tot spun că de “mâine” mă reapuc de Pillates şi încă nu s-a făcut acel mâine. Dar abia aştept să vine zilele cu 15 grade plus ca să trec la bicicletă.
Eu sunt destula de activa. Atunci cand nu stau ore in sir in fata computerului… :D
Banc bun:
-Ai auzit despre sedentarism?
-Nu, eu stau mai mult prin casa!
Pe eticheta mea nu scrie nimic despre conditia fizica, dar scrie mai intai si mai intai despre IQ, “un prost”. In planul sau pe randul 2, mai scrie si despre starea mea de spirit, “bucuros” (pt ca tocmai am reusit sa traduc primele 5 strofe din El Zorab de G Cosbuc in lb daneza si a mers f bine, chiar am fost surprins cat de bine se potriveste ritmul, asa ca nu ma las pana cand nu-l traduc pe tot, insa pe eticheta mea scrie pe linia 3 si despre temperamentul meu, “lenes”, asa ca nu stiu cand va fi gata, insa cine doreste sa vada inceputul, la care totusi inca lucrez (mai ales la versul 2 care mi se pare ca are prea multe silabe) plus totusi si ceva mai interesant, un videoclip misto cu poze si melodii oarecum mai arabesti (asa mai romantate) si cu versurile poeziei in lb engleza, poate sa se uite aici,
Eu am citit ca pt intarzierea procesului de dementa s-au facut si niste studii pe calugarite elvetiene si, in afara de miscare si prevenirea aterosclerozei, totusi s-a remarcat ca acelea carora le placea sa se angajeze in teme intelectuale gen de a scrie lucrari de nivel academic, sau de a mai face cate un rebus sau a mai juca un Scrabble din cand in cand, pt imbunatatirea vocabularului au dezvoltat dementa (mai ales de tip Alzheimer) ceva mai tarziu decat celelate care doar lucrau in gradina sau pe acolo prin oras, pe trotuare, si, desi nu stiu inca de vreun studiu similar si pt barbati, totusi just in case mi-am zis sa incep cu exercitiile de vocabular !
Acum sincer, depinde de metabolismul individual al persoanei. Sedentarismul nu afecteaza pe toata lumea.
Este modul cum e construit sistemul organic prin care ne gestionam energia.
Cu toate ca suntem construit pe plan sa fim vegetarieni din punct de vedere evolutiv. Ceea ce ne face sa devenim obezi este comportamentul nostru alimentar.
Eu ar fi trebuit in momentul de fata sa am peste 120kg ca de cand ma stiu nu fac mai nimic decat browsing, TV si abia daca ies. Dar am un comportament alimentar haotic si totusi ma stiu de cativa ani buni la 70kg.
Ideea care regleaza masa corporala este sa te joci cu alimentele. Eu din pozitia de biolog voi zice sincer sedentarismul nu determina obezitatea.
Mie mi se pare oarecum trist ca biologii trebuie sa fie sau sa fi devenit atat de sendentari in ultimele cateva sute de ani de cand s-a inventat microscopul, iata, tot de un olandez, ca inainte mai colindau si ei pe afara, mai faceau observatii despre comportamentul unor fiinte vii, etc. Stiam eu ca daca e cineva de vina pt toate relele de azi si ofurilke personale ale fiecaruia, numai olandezii pot sa fie de vina ! (de cand ii am eu in colimator !)
Glumesc, desigur, nici nu cred ca am cunoscut vreodata vreun olandez, nici vreun roman rezident olandez, nici macar nu m-am abatut prea mult de pe langa Schiphol pe teritoriul Olandei vreodata, iar sigura nopte petrecuta acolo a fost ff misto ca era la un hotel Hilton plus ca ala de la pasapoarte imi zambise cand i-am zis ca eram din Bucuresti, cand m-a intrebat asa intr-o doara de pe unde din Romania pot fi, si cand am zis Bucuresti imediat s-a relaxat ! (dar asta era acum vreo 2 ani, adica nu recomand nimanui a spune in mod fals ca e din Bucuresti pt a insela cumva increderea poporului olandez in scopuri egoiste sau mai rau, plus pe mine m-a intrebat cred mai mult din curiozitate si ca fan al filmului Men in Black decat din vreo suspiciune sau prejudecata reala, pt ca probabil aratam ca picat din spatiu, total alien si strain de toate, ca in mod destul de obisnuit pe unde apar, si cand a auzit ca eram din Bucuresti s-a relaxat ca si-a dat seama si el ca intr-un oras atat de divers si multicultural cum este Bucurestiul e posibil sa fie si cativa extraterestri pasnici pe acolo)
Eu nu stau la etichetat! :P
Totul e să începi ăia 100 km, restul vine de la sine. Sunt sedentară, dar am tupeu să mă ridic de jos :)))
pe eticheta mea scrie: zumbaaaaa!!! :D
Am scris si eu cateva randuri, dupa ce am citit aici.
Interesanta experienta “si-au pus la cale”! Desi sedantara nu-s (aproape ca-mi doresc uneori sa mai fac si pauze, sa dorm pe saturate etc) obosesc numai cand ma gandesc la DN1 si suta de km! :)
Le doresc succes si initiativa lor sa aiba ecou si – mai ales! – sa mai trezeasca vreo cativa oameni, desi nu toti cei grasi sunt astfel pentru ca sunt sedentari, ci sunt sedentari pentru ca sunt grasi din cauza de boala metabolica – hipotiroidia, in special, conduce (si) la obezitate iar hipertiroidia se “declanseaza” si din cauza de… stres!
Erata: “sedantara” a se citi “sedentara”. Scuze!
nu e obligatoriu sa il termini. Poti sa participi, sa mergi 10 km, sa mergi 20 km cat poti!! gestul conteaza. participarea conteaza. Sunt 10 care sunt pregatiti sa il termine. Ca tine mai pot veni 100.
Peste 2 luni il repetati, veti fi mult mai multi.
Si eu sunt destul de activa. Merg enorm de mult in general, mai ales ca nu folosesc masini decat daca am ceva foarte greu de carat. Peste 10 kg sau chiar mai mult… Daca am plecat cu trebueri in oras…nici in 4 ore nu ma intorc :)) Si in orele alea merg aproape continuu. Deci… Colind de ma dor picioarele.
Dar e drept ca si pe blog pierd destul timp. Acum am inceput treburile prin gradina…asa ca iar n-am stare.